Munca in folosul comunitatii

Fara indoiala ca traim vremuri interesante. Avem norocul si, totodata, ghinionul sa fim martorii unui grandios final: epoca industriala se stinge sub ochii nostri. Cu norocul este clar: traim in plina aventura. Insa ghinionul este ca reperele se schimba si tot ceea ce pentru generatii de-a randul a fost fundamentul stabilitatii, este astazi pus la indoiala. Sub ochii nostri se petrec fenomene pe care reperele epocii industriale refuza sa le cuprinda si pentru care avem doar definitii partiale. Avem gen proxim, dar nu avem inca diferenta specifica. Asa se face ca numim epoca in care pasim “post-industriala”.

si aici intervine, inevitabil, Reteaua – primul edificiu al epocii post-industriale. Poate parea exagerata o astfel de afirmatie, dar adevarul este ca aici se petrec lucrurile cele mai semnificative prin contrastul lor cu tot ce stiam sau credeam ca stim. Aici se naruie modelele epocii industriale.

Iata: Reteaua este leaganul un fenomen fara precedent care se numeste “free software” – software liber. Multe dintre contradictiile culturale, economice si sociale specifice acestei schimbari de epoca isi gasesc aici ilustrarea, asa ca o scurta incursiune in domeniu – lipsita de accente polemice – poate fi revelatoare.

Comertul cu programe de calculator este o afacere relativ noua. In vremurile de inceput ale informaticii, calculatoarele veneau echipate cu propriile softuri de baza, incompatibile, iar aplicatiile specifice erau dezvoltate de regula “in casa”. Aparitia sistemului de operare Unix a adus o relativa standardizare, astfel incat programele au devenit mult mai usor portabile. Acest pas a deschis calea, insa adevarata explozie a comertului cu software s-a produs odata cu raspandirea pe scara larga a microcomputerelor.

Caracterul imaterial al softului si posibilitatea de a fi copiat foarte usor schimba insa termenii comertului clasic. Ceea ce producatorul vinde nu mai este un simplu obiect, ci un drept de utilizare, consemnat printr-o licenta. Un fel de arenda, insa cu o fundamentala diferenta: faptul ca cineva foloseste un program nu reduce cu nimic posibilitatea altuia de a-l folosi. Desigur, produsul software poate fi livrat impreuna cu obiecte materiale (manuale, suport fizic) si cu servicii (suport tehnic), insa cea mai mare parte a pretului il reprezenta licenta iar contrastul cu epoca industriala este evident: multiplicarea mecanica devine irelevanta.

Insa lui Richard Stallman – un eminent programator de la MIT – cateva aspecte ale acestui tip de comert i s-au parut de neacceptat. Considerentele lui sunt multiple si vizeaza aspecte morale, politice si chiar istorice. In esenta, Stallman considera ca programele reprezinta cunoastere si ca aceasta trebuie diseminata in mod liber, altfel ea va fi acaparata de un grup restrans. Mai mult, oricine trebuie sa poata studia un program pentru a-i intelege functionarea, pentru a-i corecta erorile, pentru a-l adapta nevoilor sale si chiar pentru a-l dezvolta pentru noi utilizari. Iar pentru ca aceasta sa fie posibil, sursa programelor trebuie sa fie publica.

In 1984 Stallman pleaca de la MIT pentru a se dedica unui proiect ambitios, numit GNU, care-si propunea dezvoltarea unui sistem de operare care sa fie “liber” si compatibil cu sistemele Unix. Infiinteaza fundatia Free Software Foundation care sa sustina si sa coordoneze acest efort si in 1989 o buna parte a proiectului era indeplinita. Lipsea insa o piesa esentiala: nucleul. In acest timp, Stallman a conceput o licenta publica (GPL – GNU Public License) care sa garanteze utilizatorilor libertatile esentiale: sa foloseasca programul in ce scop doreste, sa-l studieze, sa-l modifice si sa-l redistribuie liber. In contrast cu licentele bazate pe copyright, acest tip de licentiere a fost numit copyleft.

Insa miracolul avea sa vina tot din Europa. In 1991, un student finlandez de 21 de ani pe nume Linus Torvalds incepe sa scrie – ca simplu hobby – un sistem de operare, inspirandu-se din sistemul Minix, dezvoltat in scopuri didactice de profesorul Tanenbaum. La 25 august posteaza pe Internet un mesaj care avea sa ramana in istorie. Linus cere sugestii altor pasionati iar dupa o luna posteaza sub licenta GPL codul sursa al nucleului, pe care-l numeste in gluma Linux, impreuna cu cateva unelte de la GNU. In scurt timp, cateva sute de hackeri studiau, corectau si dezvoltau codul. Cu timpul s-au adunat mii, apoi sute de mii, din intreaga lume. Ce a urmat a fost ametitor…

Modul cum a fost condusa dezvoltarea Linux-ului este aproape miraculos. Tendinta moderna de reducere a nivelurilor ierarhice a fost dusa la extrem, pana la pulverizarea structurilor. “Distribuiti devreme si des, delegati tot ce se poate, fiti deschisi pana la limita promiscuitatii” – spune Linus. Uneori apareau mai multe versiuni succesive in aceeasi zi. Ritmul a fost ametitor desi la proiect lucrau mii de programatori voluntari, care se organizau singuri exclusiv prin Internet. Toti acestia utilizau sistemul, il testau, semnalau erorile si adesea le corectau imediat. Principiul lui Linus: daca sunt destui ochi, orice “scama” (bug) va sari intr-un dintre ei.

Linux – care s-a imbinat in mod natural cu GNU – este doar unul dintre proiectele de software liber (numit mai apoi si “open source”). Mii de alte programe au fost dezvoltate, in cele mai diverse domenii, de la servere Web pana la suite de birou, de la sisteme de baze de date pana la editoare grafice… Nu toate au urmat aceeasi model de dezvoltare: unele au fost dezvoltate in universitati, altele in firme comerciale, unele de programatori solitari, altele de echipe numeroase.

In aparenta, softul liber este un nonsens comercial. Ce sens are sa investesti timp si efort intr-o activitate pentru care nu esti platit? E doar munca in folosul societatii?

E si o mare doza de altruism. E si dorinta de afirmare profesionala, poate chiar de glorie. Dar, dincolo de asta, e si o noua filozofie comerciala: oferi aparatul de barbierit si vinzi lame. Adica valoare adaugata. Softul liber creeaza o adevarata piata a serviciilor: unii dezvolta aplicatii particularizate, altii scriu carti, unii ofera consultanta si instruire, altii integreaza sisteme complexe, unii asambleaza distributii de soft liber…

O lume noua, in care valorile comunitatii isi regasesc locul.