Muzica tăcerii/ de Ziarul de duminică

Andrea Bocelli

Muzica tăcerii

Editura Curtea veche

Traducere de Cornelia Dumitru.

Andrea Bocelli s-a născut în comuna Lajatico, din provincia Pisa, la 22 septembrie 1958. Licențiat în drept, el este unul dintre cele mai surprinzătoare fenomene muzicale din ultimii ani. După ce, în 1994, a câștigat Festivalul Sanremo, la Secțiunea „Propuneri noi“, a ajuns în vârful clasamentelor discografice internaționale și a vândut peste 70 de milioane de discuri. Ambasador al tradiției muzicale italiene, Bocelli a apărut în spectacole, alături de cei mai proeminenți artiști ai panoramei muzicii, pe scenele principalelor teatre din lume. Aceste spectacole, precum și faima adusă de o carieră discografică fără precedent au făcut să-i fie dedicată o stea pe celebra „Walk of Fame“ din Hollywood.

 Autobiografia lui Andrea Bocelli este o întoarcere în timp, o călătorie prin vârstele omului, alături de Amos, un băiat sensibil, care, ținându-ne de mână, ne duce chiar în inima lui. Odată stinsă lumina vizibilă, Amos merge pe urmele propriei raze de soare, văzând lumea ca toți ceilalți, dar totodată și umbrele și nuanțele acesteia, care multora le scapă. Amos bâjbâie, la propriu și la figurat, în căutarea propriei identități. Andrea Bocelli îl urmărește discret pe acest băiat, se întristează și se bucură de poznele lui, încercând mereu să fie obiectiv – atât cât este posibil. Așa că începe cu începutul, urmărind firul unei vieți care capătă, cu timpul, tot mai mult sens, împlinindu-se în muzică. E un drum cu ocolișuri, dar care, în cele din urmă, duce acolo unde trebuia să ducă.

În fraze scurte, dar calde, Andrea Bocelli scrie, la urma urmei, o poveste. Este povestea oricărui copil care se simte special, dar care, pentru a ajunge la sine, trebuie mai întâi să se maturizeze. Și în toate rândurile, e o melodie. Melodia unei vieți închegate și conștiente de ea însăși.

Într-un cuvânt, tăcerea era o muzică și amândoi aveau nevoie de acea muzică.