Muzicianul și Securitatea/ de Ziarul de duminică

Constantin Silvestri – biografie necunoscută

Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu

Editura Ars Docendi

Cartea cuprinde informații necunoscute din arhivele Securității despre unul dintre cei mai importanți compozitori și dirijori români și unul dintre cei mai importanți muzicieni ai secolului XX la nivel mondial. Cu ocazia centenarului Constantin Silvestri, Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu (violonistă, conferențiar al Universității Naționale de Muzică din București) reunește în acest volum documente și fotografii din arhive, inclusiv cele ale Securității și ale Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, crâmpeie de corespondență și evocări despre marele dirijor. Conform sursei citate, ca și alți oameni de cultură din perioada comunistă, Constantin Silvestri a ales calea exilului pentru a se realiza din punct de vedere artistic. Neputând să-l determine să revină în țară, Securitatea și înalți demnitari ai regimului au căutat mijloace de a confisca bunurile dirijorului. Astfel, în urma unei serii de ilegalități, remarcabila colecție de tablouri vizată de doi înalți demnitari ai regimului, partiturile adnotate, obiectele și albumele de artă, colecția filatelică strânse de Constantin Silvestri dispar practic fără urme. Autoarea conturează astfel portretul unui muzician genial, vanitos, frământat de îndoieli, cu o putere de muncă ieșită din comun, nedreptățit de cei care nu-i recunoșteau sau nu voiau să-i recunoască talentul, revoltat de dictatele ideologice de inspirație sovietică impuse creatorilor români, nehotărât dacă să rupă toate punțile cu țara, dar temător că altfel nu va putea circula liber în occident, profund dezamăgit de cei care reprezentau România în străinătate, inabil în a-și valorifica pe deplin potențialul financiar odată ajuns în străinătate. Și, în cele din urmă, un Silvestru răpus de efort și boală și jefuit în propria țară.

Potrivit autoarei, unul dintre cele mai importante momente prezentate în carte este acela în care Constantin Silvestri se hotărăște să plece definitiv din țară, după premiera operei “Oedip”, care a avut loc pe 22 septembrie 1958 și care a reprezentat culmea carierei sale în România.

Cartea face parte din proiectul „Centenar Constantin Silvestri”, sprijinit de Fundația Rațiu din Marea Britanie.

Legendarul dirijor, compozitor și pianist român Constantin Silvestri (1913 – 1969) a deținut consecutiv posturile de dirijor permanent al orchestrelor Filarmonicii din București, Radiodifuziunii Naționale și Operei Române. Comparat cu Herbert von Karajan și Sir John Barbirolli, Silvestri a rămas însă în istoria muzicii ca fiind dirijorul care a transformat Bournemouth Symphony Orchestra din Anglia dintr-un ansamblu de provincie într-unul cu reputație internațională, în perioada 1961 – 1969, când s-a aflat la pupitrul acestuia. Între 1959 și 1961, Silvestri a trăit la Paris, unde a primit prestigioase trofee, printre care premiul I al Academiei Charles Cross, pentru discul cu „Simfonia Din Lumea Nouă”, de Antonin Dvorak, și Grand Prix du Disque, pentru „Dixtuorul de suflători”, de George Enescu.

Silvestri este considerat cel mai mare compozitor român după George Enescu. Cărările celor doi venerați muzicieni s-au întâlnit de mai multe ori în cursul vieții lor. Enescu i-a onorat lui Silvestri compozițiile cu prestigiosul premiu Enescu și dirijându-i el însuși una dintre lucrări – „Toccata”. La rândul său, Silvestri a dirijat în primă audiție multe lucrări de Enescu, inclusiv premiera română a operei „Oedipe”.