Narator la Publica – povești adevărate/ de Ziarul de duminică

„Narator ” este o excelentă și surprinzătoare colecție a Editurii Publica, lansată anul trecut. Genul nonficțiunii creative poate fi descris succint astfel: povești reale, bine scrise. Sub numele Narator, editura a adunat o serie de întâmplări, istorii și memorii deopotrivă adevărate, tulburătoare și, uneori, amuzante.

Erik Larson

Diavolul din orașul alb

Crimă, magie și nebunie la expoziția care a schimbat America

Traducere de  Alex Moldovan și Mariana Buruiană.

Expoziția Universală de la Chicago din 1893, cunoscută drept Orașul Alb, a reprezentat una dintre minunile lumii. În paginile acestei cărți veți citi o poveste incredibilă despre construcția sa și despre doi bărbați – unul, arhitect, celălalt, criminal în serie – ale căror destine s-au întrepătruns.
Arhitectul este Daniel H. Burnham, forța motrice aflată în spatele Orașului Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu clădiri albe, amplasate într-un paradis de canale și grădini. Criminalul este H.H. Holmes, un medic chipeș, cu ochi albaștri și pătrunzători. El se folosește de atracția provocată de marea expoziție – și de propriul șarm diavolesc – pentru a atrage zeci de tinere în capcana morții.
Cei doi bărbați diferiți, dar la fel de hotărâți, laolaltă cu o pleiadă remarcabilă de personaje secundare pline de culoare, printre care se numără Buffalo Bill, George Ferris, Thomas Edison și o parte dintre cei 27 de milioane de oameni care au avut parte de spectacolul orbitor al Orașului Alb, sunt aduși la viață în această hipnotică, periculoasă poveste a legendarei expoziții care a transformat America și a pregătit-o pentru secolul XX.
În paginile acestei cărți veți citi incredibila poveste a construcției uneia dintre minunile lumii, cum a fost denumită expoziția, dar și a celor doi bărbați,  ale căror destine s-au întrepătruns.  
„Istoria și divertismentul se amestecă pentru a crea efectul dramatic al unui roman. O realitate cu adevărat mai stranie decât ficțiunea.” – The New York Times

Erik Larson, autor a numeroase bestselleruri internaționale, lucrează la The Wall Street Journal și colaborează cu Harper’s, The New Yorker, The Atlantic Monthly și Time Magazine. Locuiește la Seattle împreună cu soția sa, cele trei fiice și mai multe animale de companie, printre care și o cățelușă pe nume Molly. Este profesor de scriere de nonficține, jurnalist de investigație nominalizat la Premiul Pulitzer, și autor al cinci cărți care s-au menținut în ultimii 15 ani în topul New York Times bestsellers. Este cunoscut în special pentru Diavolul din orașul alb – o carte care a stat aproape 6 ani în renumitul top. Cartea a primit, printre altele, premiul de nonficțiune Edgar Award 2004 și a fost finalistă pentru National Book Award 2003. Leonardo diCaprio a achiziționat drepturile pentru ecranizarea cărții, iar filmul va fi regizat de Martin Scorsese.

David Sedaris

Eu o să vorbește drăguț cândva

Traducere de Ruxandra Tudor

Eu o să vorbește drăguț cândva este împărțită în două părți. Prima conține treisprezece eseuri în care autorul vorbește despre copilăria petrecută în suburbiile din Raleigh, Carolina de Nord, despre familie și despre diverse slujbe pe care le-a avut în New York, una mai bizară decât cealaltă. Sedaris povestește, de exemplu, despre Paul – fratele său cu o gură spurcată, dar cu o inimă mare –, despre Amy – sora sa cu o pasiune care, spune autorul, a degenerat de-a lungul timpului în ceva ce aducea foarte bine cu o tulburare de identitate – sau despre tatăl lor, Lou Sedaris, un inginer cu o minte sclipitoare, dar cu care niciunul dintre cei șase copii nu pare să aibă vreun interes comun.
În cea de-a doua parte, intitulată Deux, Sedaris scrie despre mutarea în Franța împreună cu partenerul său Hugh, despre tentativele de a învăța franceza, dar și despre modul în care ajunsese să vorbească această limbă, „unul deloc complicat, care presupune să zbieri în engleză din toți rărunchii, la fel cum ai zbiera la o persoană surdă sau la un câine pe care credeai că-l dresasei să nu se mai urce pe canapea”.
Grație umorului sarcastic și  spiritului său critic incisiv, David Sedaris a devenit unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani de satiră. Priceperea cu care analizează eufemismul cultural și corectitudinea politică dovedește că este numit pe drept unul dintre cei mai fini observatori ai condiției umane actuale. În 1994, a publicat prima colecție de eseuri și povestiri, Barrel Fever. Următoarele cinci cărți, În pielea goală (1997), Holidays on Ice (1997), Eu o să vorbește drăguț cândva (2000), Dress Your Family in Corduroy and Denim (2000) și When You are Engulfed in Flames (2008), au devenit bestselleruri New York Times, au fost tipărite în șapte milioane de exemplare și au fost traduse în 25 de limbi de circulație internațională.
 

Michael Paterniti

Camera de povestit

O istorie despre iubire, trădare, răzbunare și cea mai formidabilă bucată de brânză din lume

Traducere de Anca Bărbulescu.

În satul pitoresc Guzmán din Spania, într-o peșteră săpată în coasta unui deal vecin cu casele, o ușă străveche duce la o încăpere înghesuită, de calcar, numită „camera de povestit”. Aici a ajuns Michael Paterniti să-l asculte pe Ambrosio Molinos de las Heras, producător spaniol de brânză, cum depăna o poveste ciudată și fascinantă despre o bucată de brânză.
Brânza lui Ambrosio, făcută după o veche rețetă de familie, avea reputația de a se număra printre cele mai bune din lume și se spunea că ar avea calități mistice. În seara aceea, când cei doi au ieșit din camera de povestit, Paterniti era complet captivat.
N-a trecut mult și a plonjat cu totul în viața satului: s-a mutat în Guzmán, cu soția și copiii mici, ca să caute adevărul despre brânza aceea. Ce descoperă în cele din urmă nu are nimic de-a face cu fabula idilică despre slow-food pe care și-o închipuia la început. Dimpotrivă, e absorbit în inima vârtejului unui mister complicat, al unei rivalități de sânge care presupune acuzații de trădare și furt, amenințări cu moartea și un plan criminal.
Camera de povestit ține în egală măsură de suspans și de memorialistică, de jurnalele de călătorie și de scrierea istorică. Este o operă uimitoare de non-ficțiune literară, scrisă de unul din cei mai talentați povestitori americani.

Michael Paterniti este jurnalist, eseist și autorul bestselerului Driving Mr. Albert. A publicat nenumărate articole pentru The New York Times Magazine, National Geographic, Harper’s, Outside, Esquire și GQ, cu care colaborează ca redactor. Este co-fondatorul Centrului de Artă Narativă pentru Copii din Portland, Maine, unde locuiește cu soția sa, scriitoarea Sara Corbett, și cu

Leslie Jamison

Probe de empatie

Eseuri

Traducere de Cecilia Laslo.

Probe de empatie este o colecție îndrăzneață și strălucită de subiecte dintre cele mai diverse, de la pierderi personale la maladii-fantomă, pentru care autoarea a primit Premiul pentru nonficțiune Graywolf Press.
Pornind de la experiența sa de actor medical, când era plătită să mimeze simptome pentru care studenții la Medicină trebuiau să găsească un diagnostic, eseurile lui Leslie Jamison, viscerale și edificatoare, pun niște întrebări esențiale legate de modul elementar în care înțelegem suferința celorlalți. Cum ar trebui să ne manifestăm grija unii pentru alții? Cum putem simți suferința celuilalt, mai ales când aceasta poate fi una asumată, distorsionată sau etalată cu ostentație? Este empatia un instrument prin care îi putem testa sau chiar evalua pe ceilalți?
Confruntând suferința – reală sau închipuită, a ei și a celorlalți –, Jamison dezvăluie nevoia impetuoasă, atât în plan personal, cât și în cel cultural, de a simți. Autoarea pleacă de la propriile experiențe cu boala și cu vătămările trupești pentru a ne angrena într-o explorare care se întinde dincolo de granițele vieții ei și care acoperă un teritoriu vast – de la turismul în zone de-o sărăcie lucie la maladii-fantomă, de la violența din stradă la reality show-uri, de la boală la încarcerare –, aflându-se permanent în căutarea unei perspective conturate cu smerenie și eleganță.

Prefața cărții este semnată de Cristian Lupșa, editor DoR
„Nu poți citi despre empatie ca un spectator distant. Poți trăi însă această carte și  poți trece prin situațiile pe care ți le povestește, gândindu-te involuntar la tine, la viața ta și la ce contează în ea. Descoperi treptat că empatia e instrumentul potrivit de autocunoaștere și, totodată, catalizatorul pentru manifestarea grijii față de cei de lângă tine. Empatia e o formă superioară de comunicare cu tine însuți și mai ales cu cei din jur.” – Carmen Soare, director de marketing NN România

Leslie Jamison s-a născut la Washington DC și a crescut la Los Angeles. A lucrat ca brutar, suplinitor pe la diverse firme, administrator al unei pensiuni, profesor de meditații și actor medical. Fiecare dintre aceste ocupații a însemnat o lume pe care autoarea declară că încă o are pe dinăuntrul său.
Lucrările sale au apărut în publicații ca Harper’s, Oxford American, A Public Space, Virginia Quarterly Review și The Believer. Scrie editoriale pentru New York Times Book Review și, la momentul actual, este pe cale de a-și finaliza teza de doctorat la Yale, care are ca subiect povești despre dependență. Locuiește în Brooklyn, deasupra unui magazin de tutun.