Nastase: daca vrea, poate!

Dintre toate publicatiile economice internationale, cea mai mare greutate in influentarea cercurilor de afaceri o are saptamanalul britanic The Economist.

Un aparat informativ fabulos, o judecata pragmatica lipsita de orice prejudecati ideologice sau doctrinare, o predispozitie temerara fata de noutatea tehnologica temperata doar de aprecierea lucida a capacitatii societatii moderne de a o asimila in viata economica si politica – toate acestea au permis acestui guru londonez sa greseasca arareori in verdictele sau previziunile sale economice.

In numarul sau recent, i-a venit randul Romaniei sa fie supusa judecatii supreme a lui The Economist. Titlul este revelator: “Guvernul roman. Capatul tunelului, poate ?” El raspunde si rascolitoarei intrebari pe care si-o pun romanii de 11 ani – cand vor vedea oare capatul tunelului ?

O conducere politica “defectuoasa” (ce termen politicos!) a tinut pana acum tara intr-un stadiu de saracie. Alegerile din toamna trecuta “privite cu ochi critici de observatorii occidentali” au adus la putere o echipa care subliniaza autorul cam hazardat, “a invatat din greselile trecutului”.

Despre presedintele Iliescu se subliniaza ca “inima ii bate inca spre stanga”, dar vorbeste zilele acestea despre capitalism fara ezitare. Mostra de informatie atotstiutoare: “visul sau despre Romania este o Suedie a anilor ’70”.

Dar adevarata putere se afla in mainile premierului Adrian Nastase – precizeaza revista. Aici e aici. Nastase este creditat ca “adept al economiei de piata si al thatcherismului” ceea ce surprinde inclinatia acestuia spre pastrarea cu orice pret a industriei nationale.

Revista semnaleaza ca dupa sase luni de guvernare Nastase a obtinut cateva succese: economia se revigoreaza prin exporturi competitive, inflatia este in scadere si bineinteles ca act de privatizare este mentionat Sidex, salutat si de Tony Blair.

Asa cum am subliniat si eu in dese randuri problema guvernului Nastase nu este atata in interior cat in exterior. Este mentionata pe acest plan vizita lui Nastase in Germania si rezolvarea datoriei fata de Suedia.

Am putea adauga aici prima vizita in Romania de la instalarea noii puteri a unui important sef de guvern vest-european, Lionel Jospin.

Ceva a miscat deci in planul schimbarii viziunii occidentale, dar este vorba doar de un inceput. Fondul Monetar International si Banca Mondiala sunt inca in expectativa si amana pronuntarea pentru la toamna.

The Economist face o interesanta paralela intre prima guvernare social-democrata marcata de “oportunitati pierdute, in competenta si coruptie” si actuala guvernare, care se bucura de sprijinul Parlamentului, iar Nastase este primul sef de guvern aflat la conducerea partidului majoritar in legislativ. Dar revista pune punctul pe i: diferenta intra in vigoare a€oin cazul in care Nastase este hotarat sa faca reforme”.

Sidex a fost si este inca, pana la consumarea conditiilor de implementare, un test suprem pentru reformismul guvernului Nastase, pentru hotararea acestuia de a invinge piedicile si rezistentele pe care le intampina in propriile randuri.

In nici un alt domeniu al reformei societatii romanesti nu se afirma atat de pregnant conflictul dintre fortele nostalgice ale etatismului atat de profitabil acelor nouveaux riches ascunsi in dosul lui si fortele economiei de piata, care abia acum se organizeaza si-si afirma cambativitatea.

Verdictul lui Economist e clar: Daca Nastase vrea, poate!