NATURALIA/ de Aurelia Mocanu

Cu clepsidra timpului de creație umplută a creștere, septuagenara Ileana Dana Marinescu nu are astâmpǎr. Ne-a poftit pe 29 și 30 august, la focul Cuhniei de la Palatul Mogoșoaia, pentru o demiurgie a regnurilor: apǎ, aer, pǎmânt. 

Recup-art-ul (valorizarea expresivă a deșeurilor) este cel mai prețios și înduioșător soclu pentru balanța, tot mai grav dezechilibrată, dintre Natură și Cultură. Reciclaj-deturnare și colaj-bricolaj sunt tehnologiile artistice ale unui basm obiectual cu care o artista ne-a surprins după 60 de ani. Pe parcursul ultimului său deceniu de intens travaliu, Ileana Dana Marinescu a devenit unul dintre cei mai tenaci și fermecători „recuperatori” întru estetic din bric-à-brac-ul casei. Dana Castelana este numele ei de gazdă în CasAtelierul Miracolelor, de lângǎ Universitatea de Teatru și Film. Artista a elaborat în expoziția rezumativă a unui deceniu de artă obiectuală  (din 2014) compuneri de assemblage cu piese scenografiate pe arii de până la trei metri. Palpează de acum sensul instalaționismului. Pentru cubul cu boltă misterios deschisă a Cuhniei Mogoșoaiei, artista a decis, stăpână pe baghetă, „să despartă apele”.

Ca un Prospero feminin cu mantie de pluș zmeuriu fanat s-a aflat în stare de născocire irepresibilă, pe registre mari. A generat trei regnuri de expansiunea pletorică a biomorficului. Acvaticul, Înaripatul și Târâtoarele Danei Marinescu au stupoarea invadatoare a unui eteroclit meraviglioso, traversat de un  proaspǎt tonus ludic. Artista etalează un repertoriu nou, imbatabil, de deghizamente conjugări/deturnări insolit-ingenioase. Sârmă ghimpată ajunsă schelet de baracudă; ichtios din crucifixuri; curbura unui far de spate de caroserie devine un macrou în zbatere; burlane de tablă cotite în armonică înaintează reptilian; solzi de zinc, aripi nituite, plase de sârmă vibrează aerul a elitre sau a meduze; scânduri vechi se decupează animist în boturi de știucă sau ciocuri de hultani. Toate nimicurile de plastic transparent servesc diafanului, precum tabla de zinc a scocului casei devine carapace, chitină, rânduri de solzi, modelând tăria.

Dana Marinescu a făcut voltă gravă peste universul parfumat al budoarului, casnicului, cochetului. A prins un suflu întrupător care ar mântui, demiurgic, orice friș industrial. I-aș spune Eu-morfoză, în sensul unicității dar și în cel elin, al bunătății. Căci artista e, moralmente, un candid Salvator imaginativo-manual de rebuturi obiectuale ale trecerii noastre, dovedit distructive, prin Natură. Ape-Aer-Pământ, reinvocate artistic.