Naturi statice

Avatarurile profesionale ale pictorului Gil Nicolescu se vad cu pregnanta in expozitia personala deschisa la galeria Galateca (mai-iunie): fermentul didactic si atentia la detaliu a profesorului de desen care-a fost in tinerete, precum si interesul pentru impact vizual al unui artist care a lucrat in decorul de film si in grafica publicitara, meserie practicata la New York. Lucrarile sale sunt decorative, transante cromatic, cu o paleta variata, acida, si un bagaj informational temeinic selectat din istoria artelor. In tablouri ingrijite, obiectele compun naturi statice dispuse scenografic, in compozitii ordonate cu atata rigoare incat par uneori impietrite intr-o lumina inghetata, chiar atunci cand trezesc memorii culturale si te duc cu gandul la pictura-meditatie, la metafizica unui De Chirico. Ceea ce i se poate reprosa lui Gil Nicolescu este tocmai siguranta, pe care i-o lauda in prezentarea expozitiei Tudor Octavian, senzatia ca a gasit cheia, aparenta lipsa a unei nelinisti a cautarilor, orientarea acuzata catre un potential cumparator. Efortul pictural apare dedicat gandului ca obiectul de arta va impodobi un perete si nu prelungeste pe panza framantari interioare, ca articulare a spiritului in materie.

Gil Nicolescu este atent la dexteritatea liniei, la apropierile de culoare, la volum. Geometrizeaza. Cateodata cauta moliciunea unei flori, dar ea nu va fi niciodata transparenta, si materia plantelor se va confunda vizual cu materia recipientelor, a fondului. Tablourile sunt invadate de o lumina directa, care decupeaza cadrul si se constituie nu atat intr-un liant al intregului, cat in sprijin pentru departajarea ferma a planurilor. Astfel, un peisaj de fundal citadin poate sustine o natura statica, exacta, exhaustiva sau redusa la esential. Artistul nu urmareste sa creeze o atmosfera plastica. Pune la respect duhul picturii, atent la un perfectionism tenace ce aspira catre verosimil. Pictate atent, elementele tabloului se juxtapun spatial intr-un colaj de culoare, unde forma este limitata sever de linie, iar acordul simultan este exacerbat, in cautarea efectului vizual. Nu i se poate nega artistului siguranta liniei, aplombul mestesugului, iar pe alocuri o anume poezie care seduce, mai ales atunci cand tablourile se privesc separat. Artistul cauta claritatea, echilibrul vizual si este serios, laborios in demers, dedicat artei sale. Remarcabil este felul cum el isi urmareste propria viziune plastica, care porneste mai ales de la maestrii trecutului, fara a pactiza cu modele si tendinte, cu atat mai mult cu cat Gil Nicolescu a trait mai bine de doua decenii la New York, unde diversele scoli isi disputau adeptii, iar expresionismul abstract sau artele pop, video, tehno, grafitti, realismul fotografic etc. aveau o simultana putere de seductie.