Neasemuita viață a cuvintelor/ de Lucian Vasilescu

În anii ce au trecut de la 1989 s-au schimbat o mulțime de lucruri (unele în rău, altele în bine). S-a schimbat și viața noastră, dar și viața cuvintelor. Controlate și ele de regimul comunist, cuvintele au rupt-o la fugă din țarcul unde erau îngrămădite și au apucat-o care încotro. Cele mai iuți de picior s-au dovedit a fi cuvintele care locuiau odinioară în inscripțiile de pe ușile/ pereții toaletelor publice.

Acestea au fugit atât de repede încât nu s-au mai oprit decât în noile ediții ale dicționarelor limbii române, în cărțile de literatură ale noilor generații de autori și, firește, pe teritoriul libertății absolute – internetul. Cuvintele cu pricina sunt acum scandate la unison de galeriile echipelor de fotbal, punându-i la grea încercare pe cei care se ocupă de transmiterea în direct a meciurilor. Beneficiare ale libertății, la început în calitate de atribut al acesteia, aceste cuvinte au ajuns să se substituie libertății – ele au devenit libertatea însăși. Cum sportul care le-a adoptat fără rezerve este fotbalul (autohton) ele se simt excelent pe stadioanele patriei, le priesc băile de mulțime.

Cum, de asemenea, mai toate celelalte discipline sportive nu le-au primit cu brațele deschise, pe locul fostului stadion 23 august, pe care se puteau desfășura și alte jocuri sportive și competiții de atletism, se construiește acum o arenă ultramodernă, de 55.000 de locuri, dedicată exclusiv fotbalului. Curând, când va fi gata, noua incintă va răsuna de scandări care vor face, definitiv, gloria limbii române.