Nelinistea necesara

Munca si talentul sunt doua notiuni care nu fac, din pacate, de cele mai multe ori, casa buna. Iar la romani, cel care prisoseste este talentul, manifestat adesea sub forma unei usurinte in a manui si a transmite. Cat despre munca…

Exceptiile de la regula conform careia – pentru un muzician de la noi, cel putin – este de ajuns sa “fii bun” la ceea ce faci si restul ii priveste pe altii sunt rare. De aceea, atunci cand avem sansa de a vedea la lucru un artist care a inteles corect care este locul sau si al artei sale in societate, asa cum este violonistul, profesorul, muzicianul Sherban Lupu, nu avem decat sa ne bucuram.
Gandurile de mai sus mi-au revenit cu ocazia prezentei lui Sherban Lupu in postura de solist alaturi de Orchestra Filarmonicii “George Enescu” si de dirijorul Urs Schneider in Concertul pentru vioara si orchestra de Alban Berg. Admirand darul acestui artist de a “trece rampa” cum spun actorii, reusind sa faca din emotie numitorul comun al muzicii pe care o interpreteaza, indiferent de epoca sau stilul in care a fost scrisa, nu am putut sa nu corelez incantarea provocata de actul sau artistic cu amintiri personale, subiective, legate de vizitele mele la Champaign-Urbana, locul unde Sherban Lupu este profesor de mai bine de 25 de ani la facultatea de muzica a vestitei University of Illinois.
Fire nu doar talentata, ci si foarte, mai ales, muncitoare, neastamparata chiar, Sherban Lupu nu se impaca nici o clipa cu conditia in aparenta calduta de tenure – adica de profesor pe viata la renumita universitate mai sus amintita. Si asta pentru ca domnia sa a inteles de mult ca pe langa multele obligatii care tin de arta sa, artistul trebuie sa provoace neincetat noi si noi evenimente care sa atraga publicul, ridicandu-l astfel si pregatindu-l pentru viitoarele programe de concert. Pentru acest crez, Sherban Lupu nu precupeteste nici un efort, atitudine gratie careia muzica romaneasca este in mod constant prezenta prin intermediul interpretarilor sale si al evenimentelor pe care le concepe in jurul creatiei muzicale romanesti cu predilectie in SUA, dar mai nou si in China.
Inchizand paranteza, Concertul pentru vioara si orchestra de Berg, scris in stil dodecafonic, nu a sunat deloc straniu, nici chiar pentru publicul nostru, foarte putin obisnuit cu creatia muzicala a secolului XX. Aparenta usurinta a solistului, firescul gestului sau instrumental si muzical, farmecul, precum si stiinta de a introduce, motiva si sustine o anume atmosfera au facut ca receptarea acestei muzici sa se faca firesc, fara eforturi speciale. Cu aceasta ocazie am aflat de la Sherban Lupu ce intentii profesionale are pentru lunile urmatoare. Printre acestea, un CD Enescu, pentru compania Albany Record’s cu Impresii din copilarie in versiunea pentru vioara si orchestra, care va mai include Simfonia de camera si Cvartetul nr. 2 cu pian. In luna mai va fi solist al Filarmonicii din Shanghai cu Capriciul Roman de Enescu, iar in iunie va canta in premiera romaneasca Impresiile din copilarie orchestrate de Theodor Grigoriu cu Orchestra de Camera Radio dirijata de Vlad Conta.
Sherban Lupu a fost nevoit sa isi anuleze reprezentatia de la Ateneu, dupa ce s-a impiedicat de un cablu instalat pe trotuar si lasat nesemnalizat. Artistul si-a rupt bratul ca sa nu distruga vioara veche de doua secole si jumatate pe care o ducea in mana.