Nelinisti, urme, chipuri si totemuri

La Muzeul Tarii Oasului, in cadrul expozitiilor periodice organizate in cochetele si primitoarele spatii, recent modernizate, consacrate artei contemporane, Dorel Petrehus, unul dintre plasticienii negresteni care au fondat, cu mai bine de un sfert de veac in urma, inimoasa grupare artistica Buna Vestire, si-a urcat pe simeze cea mai bogata si mai ilustrativa selectie de compozitii picturale din intreaga sa cariera. Autorul ei ii si spune, dar numai cu jumatate de gura, retrospectiva. Un fel de pudoare juvenila sub care incearca sa-si ascunda hotarul celor cincizeci de ani de viata pe care abia l-a trecut.

Nascut in Lapus, instruit intr-ale artelor frumoase la Universitatea din Cluj si ulterior naturalizat in capitala osenilor – Negresti -, Dorel Petrehus si-a faurit, cu o consecventa stilistica si o indarjire creatoare tipice firilor alese ale acelor tinuturi, o traiectorie artistica solida si tot mai raspicat individualizata. Astazi, el se poate spune ca reprezinta o voce distincta si convingator rotunjita in stil a picturii noastre. Expozitia de la Muzeul din Negrestii Oasului este o confirmare indubitabila a vocatiei lui artistice si a prospetimii si ingeniozitatii viziunii lui plastice.
Inca din primii ani ai cautarilor sale artistice, Dorel Petrehus s-a simtit atras de vetustetea formelor arhetipale, dar si de expresivitatea diferitelor materiale genuine proprii civilizatiei domestice rurale. Cercetarea lor, ca si perpetuarea in spatiul sau de existenta a acestor valori vestigionare in acceptiunea lor vie l-au stimulat in cautarea unor cai proprii de reconsiderare a acestui univers vizual in forme compatibile cu sensibilitatea si gustul contemporane.
A rezultat, treptat, o sinteza de componente aparent disjuncte, dar care, prin reconversia functiilor lor expresive si prin regandirea atributelor lor strict obiectuale, au devenit ansambluri autonome, de sine-statatoare din punctul de vedere al perceperii vizuale. Formele au capatat coerenta in virtutea poeticii imaginative sau asociative a artistului. Ele au dobandit corporalitate si o logica dedusa din noua rigoare constructiva conceputa de artist. Elemente colate (din fractalii textile, de lemn, tabla sau alte materiale extrase din recuzita ambientelor etnografice rurale din zona) sau reintegrate in compozitii plastice numite de autor pictoobiecte au format nucleul germinativ mereu in dezvoltare si rafinare al filosofiei pictografice a artistului.
Au aparut, de-a lungul timpului, referirile – destul de transant transpuse in propriile concepte picturale sau obiectual-picturale – la simbolismul totemic, ritualic, exprimat fie in forme incifrate, esoterice, fie in portrete amintind de frenezia hogarthiana a expresionistilor, fie in compozitii humaniforme desenate in tuse aspre si ferme, precum in pictura sau statuara naivilor maramureseni, ori a celor din spatiul scandinav.
Toate aceste influente si cautari in profunzimea spatiului de civilizatie al propriei bastini ori in culturile altor semintii – asa cum sunt ele pastrate si transmise prin miraculoasa memorie vizuala a umanitatii – au fertilizat si au nutrit statornic si cu vigoare poetica creativa a lui Petrehus. De aici, solemnitatea grava a tonalitatilor sale cromatice si hieratismul aproape hirsut si enigmatic al personajelor si “chipurilor”, al “duhurilor” si “urmelor”, al “priveghetorilor” si “relicvelor” sale. Nu lipsesc, desigur, in multe dintre compozitiile sale, notele sarcastice, ori, mai adesea, cele grotesti, pe care le “insceneaza” cu iscusinta si intotdeaua aluziv ori provocator, in forme ce amintesc de “Misterele” medievale, ori de ritualurile de exorcizare sau inmormantare din Nordul autohton ancestral.
O expozitie incarcata de sensuri adanci si cu incitante inovatii plastice, care probeaza autoritatea profesionala a unui artist aflat in plina forta creatoare.