Nerăbdătorul despre răbdare/ de Stelian Țurlea

Dan C. Mihăilescu a ținut să-și înzestreze cartea scrisă cu Ciprian Măceșaru*), pe care o prezentăm în această rubrică, cu o prefață lămuritoare asupra temei și demersului. Între altele, spune:

„În frumoasa-i bulimie de cititor și scriitor, Ciprian (Măceșaru) a strâns ceva vreme diverse materiale pentru un eseu dedicat răbdării în procesul de formare a personalității. Nerăbdător cu sine și proiectele sale, nu și-a mai acordat timpul necesar coacerii volumului cu pricina, drept pentru care mi-a „vândut” mie ideea, negândindu-se că, în fapt, eu sunt la fel de nerăbdător, nechibzuit, ne-măsurat, nărăvaș, capricios, proteic și hachițos la subiecte. Și uite așa ne-am apucat de negociat epistolar, cine, ce, cât să scrie, apoi ne-am tot provocat reciproc, într-o senină complementaritate, oscilând la început între interviu, monologuri paralele și confesiune, pentru a ne calibra cumsecade, zic eu, de pe la primul sfert încolo.

Deși textele par extrem de sigure pe sine, pline de sentențe rostite apodictic, solemn, catedratic, fără drept de apel, totuși sub pielea fiecărei pagini se pot ghici (mai greu sau mai lesne) neliniști, încordări, ezitări, impulsuri ambivalente.

Numai aparent este o carte de răspunsuri. Și, de fapt, nici măcar întrebările nu sunt perfect armate și targhetate. Este mai mult un volum de deliberări, o sumă de scrisori febrile, indecise între centripet și centrifug, între datoria pedagogică, răspărul referențial și nesațiul scriiturii de sine.”

O introducere cât se poate de incitantă, să auzi/citești ce spun despre cum e să fii răbdător două personaje care numai prin răbdare nu s-ar putea caracteriza (ori cel puțin nu în primul rând). Despre ce vorbesc ei, pe graiuri ușor de recunoscut, dar care se adună într-un fluviu ca două șuvoaie năvalnice, e suficient (și savuros) să urmărim întâi titlurile: Hazul mare e că ajung să divaghez despre răbdare și virtuțile ei tocmai doi nerăbdători sadea; „O vreme este să azvârli cu pietre și o vreme să strângi pietre”; „De harul ascultării depinde ce vei face din viața ta”; „Abecedarele senzualității”; „Viața ce-i, dacă în griji ne irosim, și n-avem timp să stăm și să privim?”; „O zi din viață”; „Muică, să vă-ngăduiți”; „Răbdarea părintească”; „Despre răbdarea de a asculta și despre importanța tăceri”; „Modest elogiu al răbdării”.

Cartea conține și un îndemn: „Citiți-ne încet și să vă fie de folos”. Celui/celor care citesc chiar le poate fi de folos, mai ales dacă se recunosc în multe dintre întâmplarile descrise și gândurile transcrise.

*) Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru în dialog epistolar, Despre nerăbdarea de a fi răbdător, Editura Humanitas. Colecția Portrete în dialog