Nesfârșitul generos al cuvintelor/ de Irina Vainovski-Mihai

“Nesfârșitul este o cantitate din care orice parte ai lua, vei găsi întotdeauna ceva din ea care îi este exterior și care nu se repetă întocmai”, spune Ibn Sina în Cartea definițiilor. Tocmai un asemenea nesfârșit, cel al cuvintelor care “traversează culturile” (după cum formulează Alexander Baumgarten), ne este etalat în ediția trilingvă a lucrării lui Ibn Sina/Avicenna.

În tratatul său, cu titlul original Kitab al-Hudud, filosoful islamic din secolul al 10-lea își propune să stabilească finirile, limitele semantice ale unor cuvinte întru alcătuirea unui instrumentar de termeni filosofici (în limba arabă cuvântul “hudud” înseamnă în primul rând “limite” și abia apoi “definiții”). Abstractizările sale preiau, completează și reformulează tradiția greacă, fiind apoi reasamblate în limba latină și adoptate de gândirea medievală europeană.

Cum ar trebui citit un asemenea text, cum ar trebui descifrată terminologia lui Ibn Sina? Din perspectiva precedentului grec și a versiunilor ulterioare în latină – pare a ne sugera bogatul și rigurosul aparat critic ce însoțește volumul publicat la Editura Polirom. Din perspectiva culturii arabo-islamice care a făcut-o posibilă și în cadrul căreia a funcționat – ne propune traducătorul textului din arabă, George Grigore. Familiar acestei culturi și cu o experiență semnificativă în transpunerea unor lucrări medievale esențiale (scrise de autori ca Al-Ghazali, Ibn Tufayl, Ibn Rușd), George Grigore ne oferă în limba română o lectură plurivalentă, dar senină, decupând cu eleganță fluiditatea textului arab în fraze când sincopate, când sinuoase.

Ilustrez această bună măsură a traducătorului, în lexic și în frazare, cu paragraful prin care Ibn Sina își începe tratatul: “Prietenii mei mă roagă să le dictez definițiile unor lucruri, pe care ei mi-ai cerut să le întocmesc. Însă eu i-am rugat să mă scutească de așa ceva, știind că o atare treabă le este aproape cu neputință oamenilor, fie că este vorba de definire, fie că este vorba de descriere. Cel care se avântă cu îndrăzneală merită cu prisosință să fie dus în greșeală, datorită neștiinței sale asupra locurilor unde descrierile și definițiile se strică. Aceasta însă nu-i oprește, ba dimpotrivă: insistă să-i ajut făcându-mi o altă propunere, și anume să le arăt locurile din definiții unde ar putea cădea în greșeală. Acum eu îi ajut în căutarea lor, mărturisind de la bun început neputința de a ajunge la adevărul pe care îl caută la mine, căci mă voi bizui cu precădere pe improvizație și pe intuiție, cerându-i ajutorul lui Dumnezeu, Cel de minte dăruitor.”

Cum ar trebui citit un asemenea text, cum ar trebui descifrată terminologia lui Ibn Sina? Din ce perspectivă? Volumul apărut la Polirom cuprinde textul în limba arabă și traducerea în limba română, precum și traducerea în latină (realizată de Andrea Alpago în anul 1546 – versiune analizată de Alexander Baumgarten), note și comentarii (de George Grigore, Alexander Baumgarten, Paula Tomi, Mădălina Pantea), un tabel cronologic și o hartă a peregrinărilor filosofului (de Gabriel Bițună), un glosar român, grec, arab și latin al termenilor tratatului, autobiografia lui Ibn Sina (în arabă și în română). Privită din perspectiva acestui întreg, lucrarea lui Ibn Sina este ancorată în patru culturi și, așa cum mai remarcă Alexander Baumgarten în Nota asupra ediției, “traducerea unei surse medievale într-o limbă modernă are aceeași valoare de original în istoria ideilor, indiferent că este scris în și recuperat din arabă sau că este scris în arabă și recuperat din latină”. Este un nesfârșit al cuvintelor care nu se repetă întocmai, dar care, în esența lor contribuie generos la încă și încă o cultură. De data aceasta cea română.

Ibn Sina (Avicenna), Cartea definițiilor, ediție trilingvă. Biblioteca medievală.Traducere din limba arabă, studiu și bibliografie de George Grigore. Note și comentarii de George Grigore, Alexander Baumgarten, Paula Tomi și Mădălina Pantea.Tabel cronologic de Gabriel Bițună. Transcriere critică a versiunii latine a tratatului și a comentariilor lui Andrea Alpago (1546) împreună cu traducerea comentariilor în limba română de Alexander Baumgarten. Polirom, 2012