Nevestele isi scriu memoriile

Hillary Clinton a incasat un onorariu exorbitant pentru a sa “Istorie traita”, dar nici Barbara Bush nu se lasa mai prejos, publicandu-si deja a doua carte de memorii, de data aceasta tratand “Viata dupa Casa Alba”…

Barbara, sotia celui de-al 41-lea presedinte al Statelor Unite (si mama celui de-al 43-lea!), a avut dintotdeauna nostalgia literaturii mai mult sau mai putin comerciale. Marturiseste chiar ca a inceput candva sa lucreze la un thriller despre doua colege de camera, una – stewardesa si cealalta – agent secret, dar ca, apoi, a abandonat proiectul. In 1994 insa, a publicat un prim volum autobiografic, in care evoca micile secrete ale vietii la Casa Alba, dar si drame precum moartea fiicei sale, Robin, bolnava de leucemie. Al doilea volum, consacrat perioadei de dupa plecarea de la Casa Alba, este recenzat in The New York Times de celebra Michiko Kakutani, spaima personajului interpretat de Sarah Jessica Parker in “Sex and the City” (episodul in care “Carrie Bradshaw” isi strange foiletoanele feministe in volum). Interesant, cronica este una mai degraba neutra, ferindu-se de judecati de valoare, un fel de rezumat politicos al cartii. “Corectitudine politica” sau delicatete exagerata? Ma rog, are mai putina importanti, conteaza mai mult ca venerabilei mame a natiunii i s-au amputat doua degete de la picior din cauza durerilor articulare, ca George Bush Senior a suferit mai mult la moartea catelului Ranger decat atunci cand a pierdut al doilea mandat in fata lui Bill Clinton sau ca, profunda cugetare, leul nu poate fi regele animalelor cata vreme “are nevoie de 20 ore de somn pe zi, iar de mancat mananca in general ceea ce prinde leoaica”. In rest, turnee de golf, petreceri ale organizatiilor caritabile, actiuni de strangere de fonduri si alte evenimente mondene. Tot ceea ce o fosta Prima Doamni face din rutina si pasiune (capitol la care Barbara le pomeneste elogios pe predecesoarele sale Betty Ford, Rosalyn Carter si Nancy Reagan, dar o omite semnificativ pe Hillary Rodham Clinton). Dupa atatea ceremonii plictisitoare, nu-ti mai ramane loc decat pentru un rictus sau pentru o satisfactie statistica : “Ma uitam intr-o zi la televizor si mi-am dat seama ca, dintre toate personajele care s-au succedat timp de o ora la stiri, numai pe Yasser Arafat nu-l cunosteam personal”. George Bush Senior il cunostea si chiar afirma despre el ca “e un om absolut fermecator”…