Nimeni nu poate face totul de unul singur

Daca va doriti sa deveniti un manager de succes, primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa renuntati la ideea ca puteti face totul de unul singur. Astfel, se pare ca cea mai grea responsabilitate a unui astfel de post este de a invata sa delegati eficient. Si asta pentru ca managerii care deleaga intr-un mod inteligent si o fac in mod constant au posibilitatea sa realizeze infinit mai mult decat cei care fac lucruri care, in mod normal, ar trebui sa cada in sarcina subordonatilor.

Un manager trebuie sa planifice, organizeze, coordoneze, sa stabileasca tinte si prioritati si sa fie creativ. Prin delegare, un manager economiseste timp pentru cele mai importante sarcini, dar si bani pentru companie, anumite sarcini ale sale putand fi indeplinite de catre un subordonat care primeste mult mai putini bani decat managerul respectiv.

Pe de alta parte, delegarea ii da posibilitatea subalternului sa-si dovedeasca competentele si sa castige incredere in puterile sale. In loc sa execute ordine, subordonatul invata sa gandeasca rezolvarea unei probleme, sa stabileasca un plan si apoi sa-l duca la bun sfarsit. In momentul in care un manager isi dezvolta o echipa competenta, atunci in mod cert reputatia sa va creste si mai multi oameni talentati vor dori sa faca parte din departamentul pe care il conduce. In aceste conditii, aprecierea nu va intarzia sa apara, iar top managementul va considera ca respectivul manager este pregatit pentru o promovare.

Bariere in practica

In ciuda tuturor acestor beneficii, exista multe motive pentru care un manager prefera sa nu delege din responsabilitatile sale, cele mai multe fiind de natura emotionala sau psihologica. Expertii Wall Street Journal au identificat o serie dintre cele mai des invocate motive pentru care managerii nu deleaga:

* Slaba incredere in subordonati – acest sindrom este cel mai bine descris de intrebarea: “Ce se intampla daca ceva nu merge bine?”. Temandu-se de rezultate nesatisfacatoare, un manager poate pune la indoiala capacitatea subordonatului de a se descurca in anumite situatii sau de a finaliza anumite actiuni. Unii manageri sunt perfectionisti. Cu standarde personale foarte ridicate, ei stiu ca sunt capabili sa faca un lucru mai bine decat orice subordonat si se tem sa le transfere acestora din responsabilitati de frica unor rezultate sub standard. Ca rezultat, daca nu deleaga, managerii vor fi prinsi mult mai mult de detalii. In conditiile in care un angajat nu este pregatit sa duca la bun sfarsit o sarcina, rezolvarea acestei probleme este un training sau pregatire de specialitate pe care managerul le poate asigura subordonatului.

* Prea putina incredere in sine – Multi dintre manageri, in special cei proaspat promovati, sunt nesiguri. Ei se simt coplesiti de noile responsabilitati si se tem de sefi sau de subordonati ceea ce-i face sa se intoarca la siguranta si rutina muncii pe care o facea inainte de a deveni manageri.

* Necunoasterea indatoririlor – Un manager trebuie sa inteleaga clar care ii este responsabilitatea si autoritatea. Astfel el poate delega numai responsabilitatile care ii revin. Daca este nesigur pe puterea sa, nu va fi pregatit sa delege in mod corespunzator.

* Aversitatea fata de asumarea riscurilor – Delegarea presupune asumarea unui risc calculat. Chiar daca personalul este bine instruit, comunicarea este excelenta, iar instructiunile sunt corecte, este inevitabil sa nu apara si esecuri.

* Teama ca isi va crea rivali – Acesta poate fi tradus ca sindromul “Daca un sobordonat se descurca prea bine?”. In loc sa dea oportunitatea unui subordonat sa-si demonstreze talentul si abilitatile, unii manageri prefera sa descurajeze noile proiecte si sa “darame” realizarile existente. Acest lucru va trada insecuritatea managerului.

* O prea buna imagine despre el – Acest tip de manager considera ca soarele se roteste dupa el. El ia toate deciziile, considera ca ideile sale sunt cele mai bune si nu angajeaza decat oameni care sa-i intareasca perceptia despre el insusi. Acest manager se teme insa ca isi va pierde statutul si nu va mai fi privit ca “expert” sau principalul arhitect al unui proiect.

* Teama de a nu parea lenes – Delegarea poate fi perceputa atat de superiori, cat si de subordonati ca o incercare a managerului de a nu munci. Managerii care gandesc acest lucru sunt cei care cred ca a cere ajutorul cuiva este un semn de slabiciune.

* Alegerea modelelor – Acesta este sindromul maimutei – ce vede aia face. “Daca seful nu deleaga, atunci de as face-o eu?”.

* Apararea teritoriului – Posesia unui teritoriu clar definit insemana putere si securitate. Managerii nesiguri isi pazesc cu mare grija spatiul si de cele mai multe ori se va lupta pentru a-l apara. Acestia nu vor reusi niciodata sa delege pentru ca pentru ei nu exista principiul sa imparta cu ceilalti.