Nimic despre Bookfest/ de Tudor Călin Zarojanu

N-are rost să scriu despre Bookfest, pentru că oricum, zilele astea, toată lumea bună va fi acolo. Și când spun „lumea bună” nu mă refer doar la expozanți – edituri și nu numai –, la editori, autori, critici, istorici literari, oameni de cultură, actori care recită sau citesc din cărțile prezente în târg, traducători, membri ai corpului diplomatic, specialiști în diverse domenii, veniți să prezinte volume sau doar să vadă ce mai apare în domeniul lor. Nu mă refer, așadar, când spun „toată lumea bună”, doar la persoane publice. Mă refer la cea mai bună dintre lumile posibile, lumea celor care citesc. Lumea celor care, de la elevi la pensionari, de la săraci la bogați, de la cei care abia se mișcă la cei capabili să alerge, iau drumul nordului orașului, pe jos, cu bicicleta, trotineta sau skate-board-ul (nu bat câmpii, i-am văzut!), cu tramvaiul, troleibuzul, metroul, taxiul sau mașina proprie, ca să pășească fascinați în paradisul cărților! Să umble ore sau chiar zile printre standuri, să „lingă” tiluri așa cu francezii „ling vitrine”, să atingă volumele cu emoție (nu fabulez, i-am văzut!), să le ridice delicat, ca pe bibelouri, să le răsfoiască având mare grijă să nu le vatăme, să tragă discret cu ochii la prețuri, să ofteze, să compare, să calculeze febril în cap, să treacă mai departe, să se ducă, să se-ntoarcă, să se decidă în final și să cumpere, una, două, șapte, 15 cărți (da, i-am văzut!), fiecare după cum poate.

N-are rost să scriu despre Bookfest, pentru că nu sunt atât de bun scriitor sau jurnalist încât să pot să adun în cuvinte senzațiile pe care le experimentezi doar acolo, în paradisul cărților, căci numai călcând acolo, rotindu-ți privirile, inspirând adânc parfumul amețitor al tiparului și lăsându-ți auzul invadat de zumzetul târgului de carte poți simți – căci despre simțit este vorba, nu despre vreo înțelegere rațională – de ce bat drumul până acolo zeci de mii de oameni care ar putea cumpăra aceleași cărți de la librăria cea mai apropiată lor sau din fotoliul de acasă, comandându-le pe Interent. Nu, nu vin pentru economia de câțiva lei, deși pentru unii dintre ei chiar contează! Vin ca să fie acolo, ca să fie parte dintr-un miracol, dintr-un spectacol, dintr-un număr de magie. Nu sunt nici pe departe atât de bun ca să pun asta în cuvinte care să acopere măcar o zecime din ceea ce vreau să spun, din ceea ce simte fiecare cititor care intră în Bookfest.

N-are rost să scriu despre Bookfest, pentru că voi fi acolo în toate felurile cu putință: ca scriitor care-și lansează o carte, cu același nod în gât și îmbujorare în obraji ca la prima, ca la a doua, ca la a noua, emoționat până la Dumnezeu, plin de trac, indiferent cât a repetat în fața oglinzii cele câteva fraze pe care vrea să le spună, dar, la urma urmei, ce să mai spui!?, ce-ai avut de spus ai spus în carte; ca jurnalist TV care va fi gazda transmisiilor în direct ale TVR, zbâțâindu-se de teama de-a nu rata intrările și ieșirile, de-a nu vorbi cu „ăăă”, de-a nu confunda invitații, de-a nu greși, chiar dacă a mai făcut asta și anul trecut și-n alte dăți și n-a greșit, dar, vorba aia, e o primă dată pentru orice, nu?; ca om care citește cărți cu aceleași trăiri pe care le încearcă un tânăr îndrăgostit când se întâlnește cu aleasa inimii lui; ca tată care-și duce copiii în acest univers formidabil și se străduiește să le explice de ce este cel mai frumos din toate…

Așa că – nimic despre Bookfest!