Noi vrem autostrăzi!

“Noi vrem pământ!”, scria în urmă cu peste 100 de ani poetul George Coșbuc. După cantitatea de comentarii și dezbateri pe care articolele despre autostrăzi publicate pe site-ul Ziarului Financiar le generează, putem afirma că românii spun în anul 2012: “Noi vrem autostrăzi!”.

În România există o adevărată “foame” de autostrăzi. Toată lumea discută și este aproape obsedată de drumuri, parcă nimeni nu mai vrea nimic altceva. Nimeni nu mai vrea să fie în perioada comunistă, dar toată lumea se gândește la realizările lui Ceaușescu și vrea proiecte mamut de infrastructură, fie că sunt ele autostrăzi, pasaje rutiere în oraș sau poduri peste Dunăre.

După ce săptămâna trecută circulația a fost deschisă pe autostrăzile Soarelui și București-Ploiești, România a reușit în sfârșit să treacă de pragul de 500 de kilometri de autostrăzi (dacă luăm în calcul și tronsonul Cernavodă-Medgidia, care a fost deschis momentan doar la o bandă pe sens), un prag care însă tot ne situează la coada clasamentului european și chiar regional.

“Isteria” autostrăzilor și a șoferilor disperați că nu pot ajunge din punctul A în punctul B mai repede și mai în siguranță ne cuprinde mai ales în perioada concediilor, când teoretic visăm la relaxare și nu ne dorim să pierdem timp prețios stând în trafic “bară la bară”.

Primul weekend de după inaugurarea tronsoanelor Cernavodă-Medgidia și Medgidia-Constanța a demonstrat că problema mersului la mare “bară la bară” de sâmbătă dimineața și de duminică seara nu s-a rezolvat încă. Mai mulți cititori ai Ziarului Financiar au spus luni dimineață că au făcut chiar și 5-6 ore din stațiuni precum Neptun sau Eforie până în Capitală. Principalele probleme au fost între stațiuni și nodul rutier de la Agigea, de la intrarea pe autostrada Soarelui, precum și pe tronsonul Cernavodă-Medgidia, unde se circulă la o bandă pe sens.

Datele Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România arată că traficul a crescut cu peste 7% după deschiderea autostrăzii Soarelui comparativ cu aceeași perioadă a săptămânii anterioare. Astfel, prin stația de taxare de la Fetești (practic, cea mai reprezentativă modalitate prin care se poate măsura traficul pe autostrada Soarelui) au trecut de joi până duminică (19-22 iulie) aproape 100.000 de mașini, în timp ce în urmă cu o săptămână (12-15 iulie) numărul de vehicule ce au trecut prin această stație de taxare era de puțin peste 93.000.

O situație oarecum diferită era pe autostrada București-Ploiești la finalul săptămânii trecute. Nu toți bucureștenii care au fost la munte în acest weekend au renunțat la drumul tradițional, DN 1, în favoarea noii autostrăzii. Duminică seară, la ora 19, la sensul giratoriu de la intrarea de pe autostradă pe centura Capitalei, aproximativ 15-20 de mașini așteptau în linie să intre pe centură, astfel că se circula lejer. Sensul de mers Ploiești-București era mai circulat, însă faptul că încă există restricții de viteză de până în 100 kilometri/h (și poate și prezența radarelor) nu i-a determinat pe bucureșteni să ia cu asalt autostrada. Cel mai probabil, utilitatea acestei autostrăzi se va vedea după ce vor fi ridicate restricțiile de viteză și mai ales când se va face legătura și cu Brașovul printr-o autostradă continuă.

După intrarea în Uniunea Europeană, tot mai mulți români au luat “calea Vestului”, mergând în concedii în țări europene. Iar acest lucru i-a îndârjit și mai tare în privința autostrăzilor, pentru că românii și-au dat seama din ce în ce mai mult de utilitatea lor, nu numai din perspectiva timpului de parcurs, ci și a siguranței.

“Noi vrem autostrăzi!” Până când România va fi traversată de la nord la sud și de la est la vest de măcar două autostrăzi – adică probabil în 2030 – acesta va fi subiectul favorit de conversație al românilor. Apoi va intra în cotidian. Să vedem și cu ce preț, pentru că la costurile actuale de 10 milioane de euro pe kilometru, încă 2.000 de km de autostradă față de cei aproape 500 din prezent – dacă se pun la socoteală și centurile ocolitoare – vom avea de rambursat zeci de ani pentru această normalitate.