Noroiul greu al prozei

Foarte frecvente sunt textele iremediabil prozaice, concepute sub forma de scrisori, monologuri interioare, e-mail-uri s.a.m.d.

Pe lista – lunga – a poetilor “minimalisti” mai poate fi adaugat un nume: Grigore Soitu. Recentul sau volum, Spam, aparut la selecta editura Brumar din Timisoara, cuprinde poeme intentionat prozaice, decupaje din realitatea terna a vietii de fiecare zi. Autorul, un om inteligent si cultivat, crede in mod gresit ca acest realism blazat poate genera poezie, ca simpla relatare a ceea ce face, spune sau gandeste urmeaza sa se transforme, cu prezumtiva colaborare a cititorului, in literatura.
Daca ar exista un asemenea cititor, el n-ar avea nevoie sa citeasca versurile lui Grigore Soitu; ar fi suficient sa priveasca in jur pentru a-si fabrica, din intamplarile vietii cotidiene, doza de poezie necesara. In general insa, cei care citesc o carte de poezie vor sa gaseasca in ea chiar poezie, conform regulilor jocului. Iar in cartea lui Grigore Soitu nu vor gasi, decat foarte rar, si anume atunci cand autorul descrie o situatie care prin ea insasi emotioneaza:
“motorina umpluse santul/ uleiul lucea in soare/ tu erai prinsa/ intr-o ambulanta cu/ girofar albastru/ in tine locuia miruna/ cu trei luni inainte/ de a se naste/ era o zi superba/ un alt septembrie/ iar toate erau la locul lor/ neclintite/ am ajuns la municipal/ cerul era plin de cearcane/ lacrimile mele au spalat/ gardul metalic al spitalului/ ochiurile plasei pline de vopsea/ m-am rugat doamne ajuta-ma/ nu doamne iarta-ma/ ci doamne ajuta-ma” etc.
Mult mai frecvente sunt textele iremediabil prozaice, concepute sub forma de scrisori, monologuri interioare, e-mail-uri s.a.m.d. Chiar daca autorul sugereaza ca ele ar trebui citite si ca o expresie a spiritului ludic, tot nu reuseste sa le faca interesante. Din “noroiul greu al prozei” (Eminescu), nu se vede iesind vreun nufar:
“sd: salut, grig/ sd: hooo/ gs: bine ca pot vb cu tine putin/ sd: ca nu dau turcii/ sd: ce s-a intamplat?/ gs: cand vad cartea ta, cea cu textele citite-n euridice?/ sd: bag la ziar si ma gandesc la mm/ gs: de ce? A murit cumva?/ sd: deja mi se pare ca exagereaza/ sd: ca i-am dat vreo 100 de texte din care el trebuia sa selecteze cam cat volumul lui/ gili/ gs: multe, prea multe!!! Ce titlu i-ai dat?/ sd: PORN/ scris cu negru pe ceva galben cacacios/ gs: am inteles. Sa-mi spui ce parere ai de coperta mea!/ sd: dar PORN maaare si gros” etc.
Titlul volumului, Spam, este foarte adecvat pentru astfel de texte.