Norvegienii ar prefera sa ramana in afara UE

Norvegienii au respins de doua ori sansa de a deveni membri ai UE. “Nu avem nevoie sa aderam la UE. Nu am avea nimic de castigat din punct de vedere economic. In definitiv, in ultimii patru sau cinci ani am inregistrat un excedent bugetar de aproximativ 15 miliarde de dolari,” sustine Bard Sohjell, secretar al Partidului Socialist Norvegian, citat de Telegraph.
“Avem un stat bazat pe o valoare ridicata a impozitelor. Daca am fi in UE, am fi obligati sa reducem impozitele. Pe de alta parte, Norvegia a fost guvernata de alte tari timp de mai multe decenii, si de aceea ideea de a fi condusi de la Bruxelles ar fi greu de acceptat aici,” adauga Sohjell.
E usor de vazut de ce norvegienii sunt atat de multumiti de ei insisi: pur si simplu se scalda in bani. Motivul este simplu: super-abudentele rezerve de petrol si gaze ale Norvegiei. “Suntem al treilea mare exportator net de petrol din lume,” declara Janne Matlary, profesor de relatii internationale in cadrul Oslo University.
“Dupa parerea mea, vom dispune de un volum substantial de petrol si in urmatorii 50, 60, chiar 70 de ani,” anticipeaza Tryne Hegnar, un mogul media, editor-sef al cele mai mari reviste de afaceri din Norvegia.
Rezervele de gaze naturale ale Norvegiei sunt si mai mari. Specialistii estimeaza ca Norvegia va continua sa exporte gaze 150 de ani de acum incolo. Pe baza acestei abundente, Norvegia a acumulat cash in cadrul unui fond printre ale carui meniri este si cea de acoperire a costurilor din ce in ce mai mari legate de pensii si ale serviciilor ce se adreseaza populatiei mai in varsta. Fondul are in prezent o valoare de 70 miliarde de lire sterline.
Pe de alta parte, bogatele resurse naturale ale Norvegiei, cum ar fi rezervele masive de peste, reprezinta un motiv in plus pentru care autoritatile de la Bruxelles ar dori sa atraga aceasta tara in interiorul UE.
In 1992, Norvegia a semnat un acord ce ii confera acces la piata unica europeana, cerandu-i in schimb sa respecte un numar considerabil de conditii, lasandu-i insa libertate de miscare in ceea ce priveste sectorul agriculturii, al rezervelor de peste si al sectorului legislativ.
Norvegia plateste un anumit pret, desi unul modest. Norvegienii sunt nevoiti sa contribuie la Fondul Structural al UE in fiecare an. Contributia a fost recent ridicata la 240 milioane de lire sterline si ar putea continua sa creasca.
Acordul a fost semnat sub conducerea unui prim ministru laburist, Gro Harlem Brudntland, ce se astepta ca tara sa accepte integrarea in UE in cadrul referendumului din 1994.
Totusi, multi norvegieni se intreaba daca nu ar fi mai bine ca Norvegia sa devina membra a UE. Acestia cred ca exista si un aspect de ordin moral in acest sens, intrebandu-se daca respingerea integrarii de catre Norvegia este o problema legata de independenta sau un refuz de a-si imparti bogatiile cu altii.
Olaf Korven, secretar de stat pe probleme de dezvoltare pe plan international, considera ca, tinand atat de mult la independenta sa, Norvegia va avea de suferit de pe urma unei scaderi a competitivitatii. Pe fondul subventiilor si preturilor practic garantate, produsele alimentare sunt in Norvegia cu aproximativ o treime mai scumpe decat in Suedia.
In cele din urma, exista si un sentiment de izolare culturala si politica.
Principala temere a grupurilor ce resping ideea aderarii Norvegiei la UE este legata de sentimentul ca UE va deveni treptat un fel de State Unite ale Europei. “Am fost unul din liderii campaniei pentru primul referendum din 1972, dar acum nu mai cred in legitimitatea Uniunii,” declara Per Edgar Kokkvold, secretar general al Uniunii Presei Norvegiene. “Exista o elita politica ce urmareste sa ne insele”.
Deocamdata, insa, problema aderarii la UE a fost scoasa de pe agenda de discutii a guvernului pana dupa alegerile din 2005, in urma semnarii unui pact de catre membrii actualei coalitii de guvernare a tarii. Motivul este simplu: pastrarea acestei probleme pe agenda de discutii ar fi atras prabusirea guvernului.
Sondaje de opinie recent realizate indica faptul ca probabilitatea ca integrarea sa fie acceptata este mai mare acum decat in trecut.
Foarte multi sustin, insa, ca anul 2005 nu este anul ideal pentru renuntarea Norvegiei la independenta sa pentru ca in anul respectiv se implinesc 100 de ani de la anularea uniunii dintre Norvegia si Suedia.
“Problema este cum ar trebui prezentata aderarea la UE in fata electoratului norvegian,” remarca Janne Matlary.
Kare Willoch, fostul prim ministru conservator, ce sustine necesitatea integrarii, recunoaste, insa ca “dezavantajele legate de respingerea integrarii sunt nesemnificative. Istoria ne arata ca toate imperiile se dezvolta si apoi se prabusesc, dezvoltarea fiind insasi cauza prabusirii”.