Noua Economie, intre ideal si realitate

Este Noua Economie o realitate? In foarte multe privinte raspunsul este afirmativ. Cu toate acestea, un raport recent al OECD (Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare) subliniaza faptul ca exista inca numeroase domenii – si, mai ales, numeroase zone ale lumii – in care Noua Economie ramane un termen vag, care descrie mai curand un ideal decat ceva concret.

Cresterea productivitatii ca urmare a utilizarii tehnologiilor de varf (probabil definitia cea mai curenta a Noii Economii) poate fi remarcata si masurata in Statele Unite. Totusi, ea nu este aparenta in nici o alta tara sau zona geografica a lumii, sustin specialistii prezenti la conferinta OECD care a avut loc saptamana trecuta la Paris. In plus, ar putea fi pur si simplu prea curand pentru a masura efectele revolutiei Internet asupra economiilor traditionale.

Chiar daca tehnologia conduce la o crestere a productivitatii, acest lucru nu reprezinta o noutate. “Istoria economiei – in special cea a ultimelor doua secole – este istoria unei succesiuni de schimbari si revolutii tehnologice”, a declarat Ignazio Visco, economist sef al OECD, care a amintit faptul ca si alte descoperiri majore (motorul cu ardere interna, telefonul, radio-ul si televiziunea) “au transformat modul nostru de viata”.

In opinia sa, intrebarea care se pune este daca vreuna dintre aceste “Noi Economii” anterioare produce o crestere economica permanenta si pe termen lung. Desi un raspuns usor nu este la indemana, Ignazio Visco este de parere ca efectul initial al unei noi tehnologii este mai curand de a incetini cresterea economica si chiar de a diminua productivitatea. ai aceasta – explica el – se produce din cauza ajustarilor pe care atat companiile cat si simplii indivizi trebuie sa le faca pentru a se adapta si pentru a incorpora noile tehnologii. A fost nevoie de cateva decenii dupa inventarea motorului electric pentru ca acesta sa poata fi utilizat la intregul sau potential si de o maniera eficienta de companiile industriale care investisera anterior sume importante in dezvoltarea motoarelor cu aburi, se arata in raportul OECD.

ai totusi, Internetul nu este motorul electric. Nici una dintre inventiile anterioare nu a fost acceptata atat de rapid ca web-ul. In cazul radio-ului a fost nevoie de 35 de ani pentru ca acesta sa aiba 50 de milioane de utilizatori in Statele Unite. Televiziunea a atins acelasi prag in ceva mai mult de zece ani. In schimb, au fost suficienti doi ani pentru ca 50 de milioane de americani sa fie conectati la reteaua mondiala de calculatoare.

In prezent, Internetul are 280 de milioane de utilizatori in intreaga lume (5% din populatia totala), fata de 50 de milioane (sub 1%) in urma cu numai patru ani. In aceste conditii, declara Martin Baily, seful echipei de consilieri economici ai presedintelui Bill Clinton, este greu de estimat impactul pe care Net-ul il are asupra economiei globale. “Pur si simplu Internetul este prea tanar pentru a putea avea efecte calculabile”, sustine el.

Indiscutabil, web-ul va fi in viitor unul din factorii principali ai cresterii economice. Baily considera insa ca ritmul aceastei expansiuni economice nu va fi neaparat mai mare decat pana acum. Cresterea recenta a productivitatii in Statele Unite s-ar datora – in opinia sa – in primul rand utilizarii pe scara larga a tehnologiei informatice si nu aparitiei Internetului.

Pe de alta parte, multe tari puternic dezvoltate (de la Japonia pana la Germania si Franta) mai au inca multe de facut pana cand economiile lor sa profite in mod evident de pe urma Internetului. Fara a mai pune la socoteala situatia din tarile in curs de dezvoltare, care au acum de recuperat un decalaj urias fata de lumea Net-civilizata.