Noutăți în Biblioteca Polirom/ de Stelian Țurlea

Editurile noastre publică sute de cărți în fiecare lună, o enormă producție de carte, care copleșește de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale “Ziarului de duminică”, care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care dorește să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai ușor. La “Cartea de literatură” sunt semnalate cărți aflate deja pe rafturi, între care facem, firește, o selecție. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de știință, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărților asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate alte ori pe larg de cei doi cronicari literari ai ziarului. Atenție aparte mai primesc colecțiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariție sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica “Avanpremieră”. În sfârșit, în cadrul rubricii de față, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată și citită.

Parinoush Saniee – Cel care mă așteaptă. Traducere din limba italiană de Cerasela Barbone. Seria PROZĂ XXI. Colecția Biblioteca Polirom

Parinoush Saniee s-a născut în Teheran, în 1949, într-o familie de intelectuali înstăriți. A absolvit Facultatea de Psihologie și este de profesie sociolog și psiholog. Până în prezent a scris mai multe romane, iar Cel care mă așteaptăeste volumul ei de debut. A publicat încă un roman, intitulat Tatăl celuilalt, care s-a bucurat de un mare succes în Iran, și are alte câteva cărți care își așteaptă publicarea, în cazul în care vor fi aprobate de comisia de cenzură din Iran.

Cel care mă așteaptă este un roman cu un destin fericit. Deși inițial a fost interzis de două ori de regimul iranian, după publicarea sa, în 2003, a cunoscut douăzeci și una de ediții succesive. În 2010 a fost tradus în Italia și a fost recompensat cu premiul Giovanni Boccaccio.

Povestea relatată în carte este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Ea începe în 1979, cu puțin timp înainte de revoluția iraniană și instaurarea Republicii Islamice, și urmărește destinul eroinei până la finele mileniului. Personajul central al cărții este o fată care se îndrăgostește în drum spre școală. Când iubirea îi e descoperită, tânăra e măritată cu forța. În scurt timp devine văduvă, căci soțul ei, un disident politic, este executat în ultimele zile ale regimului Șahului de forțele noului regim. După treizeci și doi de ani, eroina își va reîntâlni prima iubire, dar va avea de înfruntat oprobriul propriilor copii, care de-acum sunt maturi, iar doi dintre ei trăiesc în străinătate.

Vasili Grossman – Drumul. Traducere din limba rusă de Radu Părăuță. Colecția Biblioteca Polirom. Seria PROZĂ XX

Vasili Grossman (1905-1964) este una dintre figurile marcante ale rezistenței antitotalitare. S-a născut într-o familie de evrei asimilați din Berdicev (oraș din Ucraina de astăzi) și a urmat cursurile Institutului de Studii Superioare din Kiev și cele ale Facultății de Matematică-Fizică din cadrul Universității de Stat din Moscova, absolvind în 1929. A lucrat ca inginer chimist în bazinul Donului, dar la mijlocul anilor ’30 a renunțat la această meserie în favoarea literaturii. Nuvelele și povestirile sale se bucură de succes și atrag atenția unor autori ca Maxim Gorki și Mihail Bulgakov. În 1934, publică nuvela “În orașul Berdicev”, care a stat la baza filmului Comisar (1967), regizat de Aleksandr Askolov. Filmul este însă interzis de KGB și apare pe marile ecrane abia în 1990, în perioada perestroikăi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Grossman a fost reporter de front, unul dintre primii comentatori ai Holocaustului. Articolul său, “Infernul de la Treblinka”, din 1944, a făcut parte din probele acuzării în procesul de la Nürnberg. Însă criticile la adresa colectivizării și a represiunii politice din URSS duc la interzicerea cărților sale, gloria lui Grossman fiind, în cele din urmă, ca și a lui Bulgakov sau Pasternak, postumă.

Volumul de față aduce laolaltă povestiri, nuvele, eseuri, articole și scrisori, oferindu-ne o perspectivă mai largă asupra vieții și operei lui Vasili Grossman. Cititorul va descoperi de această dată nu doar scriitorul disident, ci un autor viu, care conturează cu entuziasm și idei socialiste, dar care surprinde cu subtilitate și mișcări sufletești opuse orbirii ideologice. În sine, Drumul oferă prilejul de a întîlni fragmente ale unui scriitor confirmat al anilor ’30-’40, precum și texte ale unui observator fin al fenomenului totalitar.

Din selecția povestirilor face parte “În orașul Berdicev” din 1934 (orașul natal al lui Grossman, din Ucraina de astăzi), precum și una dintre lucrările sale mai tîrzii, “Mama”, o povestire despre viața unei fetițe adoptate de un membru aflat la conducerea NKVD-ului, care ajunge în orfelinat după destituirea tatălui ei, fără să-și amintească multe despre părinții adoptivi, parte esențială dintr-un coșmar colectiv de care toată lumea își dorea să uite. Volumul include, de asemenea, textul complet al înfiorătoarelor relatări de la Treblinka – o primă analiză a mecanismelor care pun în mișcare un lagăr al morții, studiul “Madona Sixtină” – o meditație asupra artei și atrocității, precum și două scrisori ale autorului adresate mamei sale moarte, în vremuri dintre cele mai sumbre.

Eowyn Ivey – Copila de zăpadă Traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu. Colecția Biblioteca Polirom. Seria Proză XXI

Eowyn Ivey s‑a născut în Alaska, unde locuiește și în prezent, alături de soțul și fiicele sale. A studiat jurnalismul la Western Washington University și a urmat cursuri de creative non‑fiction la University of Alaska Anchorage. A lucrat vreme de zece ani ca jurnalist la ziarul Frontiersman. Și‑a făcut debutul ca scriitoare cu povestiri publicate în antologia Cold Flesh (2010) și în jurnalul literar Cirque. În prezent, lucrează la librăria independentă Fireside Books, fiind într‑o permanentă legătură cu cărțile și cu cititorii.

Copila de zăpadă (2012), romanul ei de debut, îmbină admirabil atmosfera de basm a ținuturilor acoperite de zăpadă din Alaska și realitatea dură a vieții de fermier într‑o regiune sălbatică, neprietenoasă, care nu‑și dezvăluie ușor secretele. Ajunși deja la jumătatea vieții, Jack și Mabel se luptă să‑și clădească o viață nouă în Alaska anilor ’20, însă durerea pricinuită de lipsa copiilor sapă o prăpastie tot mai adâncă între ei. Într‑o clipă de exaltare, la căderea primei zăpezi din an, cei doi clădesc o copilă de zăpadă cu chip delicat, buze trandafirii și păr bălai. Nu mică le este însă mirarea a doua zi, când descoperă că fetița de zăpadă a prins viață, ca și cum povestea Snegurocikăi, ce încântase copilăria lui Mabel, ar fi devenit dintr‑odată realitate. Din acea clipă, Faina, copila de zăpadă, va deveni parte din familie și prezența ei delicată, candidă, zglobie le va schimba viețile pentru totdeauna. Copila de zăpadă împletește cu subtilitate și sensibilitate realismul magic al scriitorilor sud‑americani cu o proză dură, viguroasă, dramatică în stilul lui Jack London.