Noutăți la Editura Polirom/ de Stelian Țurlea

Editurile noastre publică sute de cărți în fiecare lună, o enormă producție de carte, care copleșește de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale “Ziarului de duminică”, care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care dorește să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai ușor. La “Cartea de literatură” sunt semnalate cărți aflate deja pe rafturi, între care facem, firește, o selecție. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de știință, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărților asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate alte ori pe larg de cei doi cronicari literari ai ziarului. Atenție aparte mai primesc colecțiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariție sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica “Avanpremieră”. În sfârșit, în cadrul rubricii de față, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată și citită.

John Steinbeck – Cartierul Tortilla. Traducere din limba engleză și note de Veronica Focșeneanu.

John Ernst Steinbeck (1902-1968) s-a născut în Salinas, California. În 1937, publică romanul devenit clasic Oameni și șoareci, care a cunoscut numeroase ecranizări. Pentru Fructele mîniei (1939) primește Premiul Pulitzer. Îi apar în continuare romanele Strada sardinelor (1944, Polirom 2010), La răsărit de Eden (1952; Polirom, 2005), Joia dulce (1954), Iarna vrajbei noastre (1961; Polirom, 2004). În 1962, în urma unui lung periplu prin patruzeci de state americane, scrie volumulEu și Charley descoperim America. În același an i se decernează Premiul Nobel pentru Literatură.

Cartierul Tortilla este un roman cu personaje contemporane, ce crește din structura și temele legendei lui Arthur. “Cavalerii” pe care și-i alege John Steinbeck sunt locuitori ai orășelului californian Monterey, adunați în jurul lui Danny, a cărui casă, precum castelul lui Arthur, devine un locul în care personajele se adună să-și pună la cale “aventurile”. În fapt, “cavalerii” nu sunt altceva decât paisanos, bărbați ai căror strămoși au fondat cu sute de ani în urmă California. Doar că, spre deosebire de înaintașii lor, uneori sprijiniți de aburii bahici ai vreunei licori, bravii bărbați ai contemporaneității rezistă cu îndârjire grijilor și bătăilor de cap ale muncii pentru întreținerea familiei, alegând în schimb un destin nobil și fantezist, demn de cel mai lipsit de griji Huckleberry Finn.

Amélie Nothomb – Să-ți ucizi tatăl. Traducere din limba franceză de Valentina Chiriță.

Povestea romanului Să-ți ucizi tatăl se petrece în Nevada, în orașul Reno și în capitala mondială a jocurilor de noroc, Las Vegas. Joe, un adolescent de 14 ani, care vrea să devină magician, este repudiat de mama sa și obligat să plece de acasă. Cum nu și-a cunoscut tatăl, el își găsește în Norman, un mare maestru al magiei, tatăl de suflet. Acesta trăiește cu Christina, o artistă a focului care îi oferă lui Joe un adăpost în casa sa și începe să-i predea secretele meseriei de iluzionist. Treptat, crescând în casa lui Norman și a Christinei, tânărul Joe începe să simtă o aversiune tot mai mare pentru Norman și, în același timp, să o dorească din ce în ce mai mult pe Christina. Cu ocazia festivalului Burning Man, tensiunea dintre cei trei izbucnește, iar Joe înfruntă pentru prima oară încercările vieții de adult.

Amélie Nothomb s-a născut în 1967 la Kobe (Japonia). Își petrece primii trei ani de viață în Japonia, urmează China, SUA, Bangladesh, Birmania, Laos. Igiena asasinului (1992, Prix René-Fallet și Prix Alain-Fournier), prima ei carte, s-a vândut în sute de mii de exemplare. I-au urmat Sabotaj din iubire (1993), Combustibilii (1994), Catilinarele (1995), Peplum (1996), Atentat (1997), Mercur (1998), Uimire și cutremur (1999, distins cu Marele Premiu pentru roman decernat de Academia Franceză și ecranizat de Alain Corneau), Metafizica tuburilor (2000), Cosmetica dușmanului (2001), Dicționar Robert de nume proprii (2002), Antichrista (2003), Biografia foamei (2004), Acid sulfuric (2005), Jurnalul Rândunicii (2006), În necunoștință de cauză (2007, căruia i s-a decernat Prix de Flore), Drept de viață și de moarte (2008).