Nu mancati detergentul!

Incepand cu acest an, Consiliul National al Audiovizualului a impus o regula noua televiziunilor din Romania, prin care cere ca posturile sa specifice in spoturile publicitare in mod expres ca sarea, zaharul si grasimile in exces pot dauna grav sanatatii. Aceasta este la origine o reglementare englezeasca a Comitetului de practici publicitare, care hotarase initial chiar sa impuna o renuntare completa la reclamele care promovau alimente bogate in grasimi, sare si zahar, pentru ca mai apoi sa revina asupra deciziei, dar dispunand ca respectivele reclame sa fie insotite de un mesaj de avertizare asupra riscului la care se expun consumatorii.

Decizia a fost adoptata imediat si la noi in tara, dupa inerente discutii, numai ca reglementarea CNA descumpaneste consumatorul de televizor printr-un fapt care devine in final de un umor negru: pentru ca nu se specifica in decizia CNA exact unde sa fie inserate aceste avertismente, publicitarii nostri au reusit sa se “strecoare” si la aceasta decizie, astfel ca s-a ajuns la un produs final socant. Sa luam un exemplu: un spot publicitar pentru unul dintre detergenti, care iti face hainele mai pufoase, iti aduce primavara in casa, iti face mama “super” sau te face una cu zapada de afara de performant ce e isi termina ultimele secunde pe un fond de caldura domestica in care familia reunita baga nasul in prosop sau in pulover ca sa constate performantele detergentului minune dupa care apare un carton albastru pe care scrie urmatorul anunt: “Excesul de sare, zahar si grasimi dauneaza grav sanatatii” si, daca nu poti citi, o voce masculina, grava ca a medicului tau specialist, iti spune acelasi lucru. Cred ca mesajul e destul de clar, nu? Deci “Nu mancati detergentul!”.
De fapt, reglementarea suna cam asa: “O data pe ora, la sfarsitul calupurilor de publicitate in care se face reclama produselor alimentare, se va difuza o notificare de tipul ‘Consumati cu moderatie sare, zahar si grasimi’. Intra in vigoare dupa o luna de la publicarea in Monitorul Oficial a modificarilor aduse Codului audiovizualului. Numai ca, precum vedem, notificarea NU este plasata dupa calupurile la alimente, ci la cu totul altele: detergenti, vopsea de par, sampoane, cosmetice de tot felul si altele la care nici nu te duce mintea.
Este o “fenta” clasica a publicitarilor romani, a nu stiu cata dintr-un sir de tot hazul, din care putem retine pe sarite: reglementarea pentru alcool, pe care televiziunile o inserau dupa spoturile la… vopseaua de par, pana cand CNA s-a sesizat si aceasta se insereaza exact dupa spotul la alcool, nu dupa cel care-ti face parul rosu; avertizarea explicita a riscurilor de cancer la spoturile de la tutun, actualmente scoase de tot de la televizor, pe care capii din publicitate le treceau cu niste stelute mici, imposibil de citit in josul ultimei imagini; specificarea expresa a faptului ca medicamentul promovat “este un supliment alimentar”, proba cu care ar pica orice crainic la dictie, pentru ca si aici s-a gasit solutia pentru a castiga secunde bune – o voce care, daca nu e ajutata de aparatura, merita toata admiratia, pentru ca reuseste sa citeasca vestita fraza obligatorie “Acesta este un supliment alimentar. Cititi cu atentie prospectul, daca apar manifestari neplacute, adresati-va medicului sau farmacistului” in mai putin de 5 secunde, la limita inteligibilului.
Consumatorul are dreptul la o informare “corecta si completa” spune CNA, asadar nu trunchiata si contrafacuta, dar, desi aceste reglementari au fost deseori subliniate de catre forul de supraveghere, observam ca ele sunt incalcate “cu gratie” in continuare.
La inceputul lui 2007, CNA luase hotararea de a-i obliga pe producatori sa specifice in spoturile publicitare ce anume contine produsul respectiv (numai produsele nocive), hotarare care a fost incalcata chiar de a doua zi, producatorii spunand intr-adevar ca sucul contine nu stiu cat la suta “pulpa naturala de fructe”, ca doar nu era sa spuna “acest suc contine nu stiu cat la suta zahar” si nici chipsurile sare, nici mezelurile nu stiu ce procent de carne dezosata mecanic. Si ce relevanta are faptul ca iaurtul are 2% grasime, daca nu stim si ce inseamna acest lucru. Pe scurt, in ianuarie 2007, propunerile CNA au fost urmatoarele: mentionarea procentului de MDM (carne dezosata mecanic) in publicitatea la mezeluri si pateuri de ficat; mentionarea procentului de grasimi in publicitatea la produsele lactate; mentionarea procentului de sare in publicitatea la chipsuri; mentionarea procentului de zahar in publicitatea la sucuri, bauturi racoritoare si alte produse alimentare. Ulterior, propunerile initiale ale CNA au fost dezbatute cu reprezentanti ai industriei alimentare si publicitatii si au ajuns in aceasta forma: “Mentionarea procentului de concentrat natural in publicitatea la sucuri si a folosirii exclusive a aromelor de fructe si legume la fabricarea alimentelor. Intra in vigoare dupa o luna de la publicarea in Monitorul Oficial a modificarilor aduse Codului audiovizualului; interzicerea in publicitatea pentru alimente destinate copiilor a folosirii celebritatilor, personalitatilor, medicilor sau a personajelor populare, cum ar fi cele din basme, povestiri etc. Exceptie face publicitatea la alimentele naturale. Intra in vigoare de la 1 ianuarie 2008. Interzicerea in publicitatea pentru alimente destinate copiilor a asocierii produselor alimentare cu alte produse destinate copiilor cum ar fi: jucarii, abtibilduri s.a. Intra in vigoare de la 15 septembrie 2007”.
Si cea de care am mai amintit: “O data pe ora, la sfarsitul calupurilor de publicitate in care se face reclama produselor alimentare, se va difuza o notificare de tipul ‘Consumati cu moderatie sare, zahar si grasim’. Intra in vigoare dupa o luna de la publicarea in Monitorul Oficial a modificarilor aduse Codului audiovizualului”.
Cum se respecta toate acestea e clar: asadar, nu mancati detergentul!