Nu trebuie sa ma convingi, vorbeste-mi la sentiment

Politica romaneasca devine tot mai mult o “chestiune sentimentala” si tot mai putin una rationala. Scufundate in hiper-mediatizare si scandaluri publice, procesele deliberative ale democratiei noastre se intemeiaza pe placerea stimularii senzatiilor mai degraba decat pe consensul obtinut prin dialog intelectual. Stimulul afectiv este o tehnica preferata a publicitatii societatilor de consum, unde apelul emotional conduce la stimularea dorintelor ori senzatiilor intime care declanseaza atragerea atentiei cumparatorului asupra produsului promovat si reactia de achizitionare. Definitia “clasica” a apelului la emotii spune ca recursul la “caldura sI sentimentalism” nu declanseaza doar o atitudine pozitiva fata de obiectul propus, ci sI o separare fata de obiectele concurente.

Devine evident ideologii ca PSD construiesc aceasta campanie electorala pe baza tacticilor folosite in campaniile publicitara – accentul pe partea emotional-sentimentala a devenit elementul central al mesajelor partidului de guvernamant. Campania PSD a debutat in pe plan national cu sloganul “Inimi langa inimi”, iar marile orase din Ardeal sunt deja impanzite cu panouri uriase insotite de mesajul “Inimi langa inima Transilvaniei”. Aceste panouri, care prezinta pe un fond alb un buchet de trei trandafiri rosii, pozitionati in coltul din stanga sus, combina o serie de elemente sentimentale. Rosul trandafirilor, amplasati in zona sensibilitatii vizuale (coltul din stanga apartinand afectivului) si albul imaculat vor sa transmita senzatia de intensitate emotiva si puritate morala a guvernantilor.

Cu toate acestea mesajul vizual al PSD este la fel de departe de un mesaj politic, pe cat este de departe Romania de o democratie autentica. El putea sa fie la fel de bine un mesaj pentru o oferta de produse cosmetice. Vanzandu-si oferta electorala ca pe o ciocolata, candidatii social-democrati urmeaza in discursurile lor aceeasi traiectorie. Adresandu-se la Cluj electoratului transilvanean, premierului Adrian Nastase s-a lasat patruns de emotivitate. Discursul lui Nastase vorbeste despre inima Ardealului, despre campania electorala ca o sarbatoare si despre construirea unor inimi langa alte inimi. Candidatul Ioan Rus, la randul sau, vorbeste despre locul unde s-a indragostit, locul unde a devenit tata sI locul unde sI-a construit prima casa considerand ca sintagma “impreuna” din aceasta campanie presupune a fi “mai bogat cu o emotie”.

Imbogatirea emotionala pe care o propune PSD-ul gaseste la polul opus campania PRM. Folosind formule mnemotice simpliste si aproape primitive, Funar si-a lansat campania sub lozinca “Primarul Gospodar”, care, desi pare scoasa din programele “Viata satului” de acum doua decenii, devine relevanta pentru un alt mecanism propagandistic din campania localelor 2004: apelul la dimensiunea mitico-mistica. La un prim palier Funar are o oferta electorala cu conotatii mitico-biblice. Cele sapte promisiuni slabe si sapte promisiuni grase cu care merge inainte Funar se opun evanescentei PSD. La celalalt nivel persuasiv, primarul Clujului utilizeaza consecvent formula “Unii vorbesc, Funar construieste”, proiectandu-si o imagine de Mester Manole ardelean prea putin acoperita de realitatea drumurilor din urbe. Utilizand intensiv seria truismelor cu care ne-a obisnuit demagogia liderilor PRM, aceasta tipologie de mesaje electorale se adreseaza unei populatii romanesti obisnuita cu rafalele excesului de xenofobie.

Atat proiectia imaginara sentimentaloida cat si cea intemeiata pe promisiuni goale de continut isi vor verifica eficienta numai atunci cand alegatorii vor arata, ajunsi in fata “raftului cu produse politice” daca extravagantele persuasive au eficienta dorita. Altfel, oferta nu raspunde, nici de departe, cererii de pe piata.