Nutzy, ca tot romanul

Conceputa in noaptea in care murea Stalin si nascuta de ziua Marii Revolutii din Octombrie (ce se serba, normal, in noiembrie), eroina lui Ioan Grosan isi suprapune biografia evenimentelor ce-au marcat poporul de botosaneni din care provine: colectivizarea, contrarevolutia (sau revolutia) ungara, invazia trupelor sovietice in Praga in ”68, implinirea unor varste succesive de catre Ion Dodu Balan, revolutia in direct din Romania, ceea ce vrea sa insemne pentru ea intalnirea la scoala cu limitele cunoasterii umane, primul ciclu si, bineinteles, dezvirginarea care-i va duce pasii spre cariera de prostituata in sens propriu, dar si in sens figurat, ajungand o intima a palatului Cotroceni, in mandatul prezidential al lui Ion Iliescu.

DupA ce-a facut cariera in paginile revistei Academia Catavencu, Nutzy se inchide intr-o carte, deschizandu-se cititorului in intimitatea gandirii si a concretului fiintei sale in Jurnal de bordel si Jurnal de Cotroceni intr-o a doua editie aparuta la “Charmides” in 2006. Nutzy nu este orice fel de curva, ea este una dintre acele multe femei care nu stiu sa spuna “nu” si una dintre milioanele de romani ce filosofeaza dupa, pentru ca altceva mai bun nu are ce face. Nutzy nu se revolta, nu are constiinta raului, nici cand instructorul UTC o dezvirgineaza in memorabila seara de 23 august 1968 (memorabila pentru istoria comunismului, nu pentru Nutzy!), nici cand, adusa la Bucuresti la lotul de canotaj, antrenorul o plaseaza in lotul Melody, nici atunci cand scrie acasa mama-sii sa vanda vaca si sa-i trimita banii “stii tu pentru ce” (un avort). Intre toate astea, Nutzy se prostitueaza constiincios, cunoaste lumea, oamenii, convulsiiile politice, marirea si decaderea unor partide si unor potentati ai zilei, prin ceea ce tine de practicarea meseriei sale: indexeaza tarifele in functie de inflatie, stie care sunt perioadele de aflux si reflux ale clientilor, afla intimitati politice, pentru ca unii, in culmea extazului, au bunul obicei de a tine discursuri sau de a dezvalui din tainele (as zice, budoarele) partidelor, participa la forumuri internationale unde ea, impreuna cu colegele de breasla, sunt chemate sa faca imagine Romaniei. Nutzy e senina, constiincioasa si vede lumea asa cum nici un filosof nu a vazut-o: in momentele ei de nuditate deplina, atunci cand gafaie de placere sau de oboseala: “Dom”le, ce de porcarii pot spune barbatii in momente maxime! Azi-noapte, un tip de la PUNR imi urla peste mine, in ureche, c-au obtinut opt ministere, da” cand s-a dus la baie, mi-a zis ca n-au decat trei, iar unu” trebuie sa-l dea PDAR-ului”. Seismograful lui Nutzy inregistreaza foarte fidel convulsii de orice fel: “Diseara trebuie sa fiu fraiche: a mai falimentat un ziar, Tineretul liber, si baietii vin sa-si descarce amaru” la mine. Cand a falimentat Ora mi-am putut cumpara lustra.”

“Cu Nutzy de brat, don presedinte va intra fara indoiala in istorie. In istoria literaturii romane! Pentru ca Nutzy este unul dintre putinele personaje literare aparute la noi, intr-o perioada in care disolutia vietii (si a scrisului) atrage dupa sine doar fulgurantii, umbre, si nicidecum personaje. Este un personaj literar de consistenta, memorabilitatea si romanismul lui Bula din bancuri.”

Dac-ar falimenta Evenimentul zilei mi-as putea pune gresie in bucatarie si pe hol”.

Umorul lui Grosan este bonom si intelegator, avand uneori sclipiri de un dramatism discret, iar alteori un tragism al “rasu-plansu”-lui.

Exceptionala aceasta secventa: “De cateva zile, nu ma mai simt singura. La mine, singuratatea venea de obicei pe la 6 dimineata, se aseza pe un taburet in bucatarie si astepta sa ma trezesc. Ma sculam pe la 10 si faceam o cafea. Desi n-o vedeam, o simteam stand acolo si privindu-ma trista: . Nu raspundea. Ma asezam pe celalalt taburet si-i puneam ceasca in fata. o intrebam. Sigur ca vazuse, ca doar nu era chioara, dar nu raspundea. Imi beam cafeaua, ma fardam, ii spuneam si ieseam pa treaba. Cand ma intorceam seara acasa, singura sau cu vreun ciumete, gaseam canile spalate si totdeauna lipseau din frigider doua oua. Niciodata n-am mancat mai mult de doua. Ma si intrebam din ce traieste. Era prietena cu singuratatea lui Suzy, de la Inter. Lucrau amandoua noaptea”.

Nutzy de la Cotroceni nu este altceva sau altcineva decat Nutzy de la Cotroceni. In fond, si pe presedinte Nutzy il trateaza ca pe-un client, pentru ca ea stie sa asculte si sa-i faca pe barbati sa-si verse amarul si in reverii, intrebari si indoieli: “Am ciocnit. , ma draga Nutzy, a zis dansul lasand incet paharul pe masa, dupa ce gustase foarte putin, asa ca o pasarica. “.

Cu Nutzy de brat, don presedinte va intra fara indoiala in istorie. In istoria literaturii romane! Pentru ca Nutzy este unul dintre putinele personaje literare aparute la noi, intr-o perioada in care disolutia vietii (si a scrisului) atrage dupa sine doar fulgurantii, umbre, si nicidecum personaje. Este un personaj literar de consistenta, memorabilitatea si romanismul lui Bula din bancuri. Perechea don presedinte-Nutzy are ceva din savoarea perechii Don Quijote-Sancho Panza: abulici, melancolici, idealisti si naivi cat incape! Nici daca si-ar fi tocmit hagiografi, biografi, Ion Iliescu nu ar fi capatat o aura atat de simpatica de batranel nimerit din greseala in fruntea statului.

De multa vreme nu m-a mai incercat regretul ca o carte se sfarseste, asa cum m-a incercat citind-o pe Nutzy a lui Ioan Grosan.