O analiză a rețelelor de socializare/ de Ziarul de duminică

Vasile Sebastian Dâncu

Triburile. O patologie a politicii românești de la Revoluție la Generația Facebook

Editura Școala Ardeleană

Volumul a fost lansat la recentul Salon Internațional de Carte Bookfest.

Jocul democratic de azi este respins pentru că a fost blocat de către partidele politice, monopolizat de instrumente media și de actori economici care vor rămânerea în logica socială și economică a devenirii sistemului social și politic clasic. Cetățenii sunt apatici, pesimiști, blocați în neîncredere și înstrăinare, iar din această stare nu-i putea scoate decât o logică a seducției cu care funcționează rețelele de socializare și mass-media. Rețelele de socializare permit fabricarea unor noi identități și nașterea unor grupuri neconstrângătoare, deoarece poți să-ți alegi prietenii, îi poți decupla oricând, te poți baza pe sentimentele lor afișate prin emoticoane sau alte simboluri de stare. Cetățeanul are nevoie de un refugiu într-o „curajoasă lume nouă”, cum ar spune Huxley.

Nu este o criză politică, deoarece o criză politică se sfârșește mai ușor, odată cu alegeri noi, cu oameni sau idei noi. Este o criză de sistem, creată de nevoia de a refonda sistemul politic după alte exigențe: transparență prin mediatizare continuă, fragmentare și respect al eterogenității și diversității.

Politica ar trebui să învețe o gestionare a sistemului social fără dominare și fără a crea alienare sau izolare pentru cei care se simt nereprezentați.

Flashmob-ul și streetbooming-ul creează în junglele orașelor noi moduri de a fi împreună.

Sumar: Triburile politice; Politica mutantă, antreprenoriatul politic și partidul franciză; Neotribalismul politic; Criza politică; Ritualuri politice; Moartea propagandei; Autismul politic; Generația Facebook și politica subterană; Războiul economiei cu politica; Miopia politică; Sfârșitul utopiei politice; Maladiile stângii; Sectarismul politic; Politica inutilă; Politica fără mesaj; Dulcea alunecare spre sclavie; Dictatura emoțiilor; Despre femei în politică; Complexul lui Oedip; Baia de mulțime; Spălătoria politică; Ieșirea din tăcere; Colonizare mentală, dominație și clientelism; Deșertul politic; Sindromul Pinocchio; Politica fără inimă; Politically incorrect; Spațiul emoțional al politicii; Politica ucide speranța; Patologia excesului; Politica indiferenței; Fără utopie și fără speranță; Energia visului în politică; Ideologii lovite cu toporul; Societatea invadată de politică; Era corciturilor ideologice; Imposibila întoarcere la ideologie; Politica paralizată de frică; Politica psihedelică; Sublimele neputințe ale președintelui; Facebookistan.

Vasile Sebastian Dâncu (n. 25 noiembrie 1961, Năsăud). Doctor al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și președinte al Institutului Român pentru Evaluare și Strategie – IRES. Profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență socială a Universității București și la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”. Susține cursuri de Sociologie politică; Marketing și comunicare politică; Semiotica publicității; Comunicare și relații publice; Influență strategică și comunicare; Sondaje și opinie publică. Membru ESOMAR (European Society for Opinion and Marketing Research), ISA (International Sociological Association). Coordonează secția de Sociologia Comunicării, Cunoașterii și Tehnologia Informației din cadrul Societății Sociologilor din România. Din 2014, este membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj.