O capodoperă petrecută în orice timp/ de Stelian Țurlea

Toți cei care au citit și comentat acest roman*) au spus, aproape în cor, că este o carte mare, o capodoperă, chiar una „incredibilă” despre vitalitatea unui suflet. O carte scrisă la prezent, deși acțiunea se petrece prin Rusia secolului al XV-lea și din punctul de vedere al acelui secol.

Autorul, Evgheni Vodolazkin, s-a născut în 1964 la Kiev, unde și-a fãcut studiile universitare. Este doctor în științe filologice, specialist în literatura rusă veche. Din 1990 devine cercetător la Institutul Literaturii Ruse (Puskinskii Dom) din Sankt-Petersburg. În perioada 1998-2002 a fost (cu întreruperi) bursier al Fundației Alexander von Humboldt, desfășurând o activitate de cercetare și publicând în 2000 la München monografia Istoria universală a Rusiei Vechi. În 2012 îi apare romanul de față. „Laur” este de două ori căștigător al Premiului Bolșaia Kniga – Premiul întâi și Premiul cititorilor – pe 2013. A primit, în același an, Premiul Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi).

„Laur nu e un un text autoritar – afirmă autorul însuși. Nu e un îndreptar despre cum să trăiești. (Nu am acest drept, și nici nu mi-l doresc.) E un text care pune întrebări și pentru credincioși și pentru atei în egală măsură. Nu propovăduiește religiozitatea, ci presupune un interlocutor. (…) În descrierea unei păduri într-o primăvară din secolul al XV-lea, în romanul meu apare o sticlă de plastic. Apare acolo pentru că am vrut să sugerez că nu există timp. Și asta e ideea esențială a romanului: există veșnicie, nu timp. Principalul mijloc prin care încerc să exprim acest lucru este limba.“

Romanul este povestea copilului Arseni, crescut de un vraci, ajuns vraci la rândul său, apoi rebotezat, pe rând, Ustin, Ambrozie și, în fine, Laur, de-a lungul celor patru părți ale cărții – „Cartea cunoașterii”, „Cartea renunțării”, „Cartea drumului” și „Cartea liniștirii”. Copilul vraci crescut la marginea unui cimitir învață secretele ierburilor de la bunciul său, puterea rugăciunii și forța cuvintelor scrise. Ajuns călugăr vindecă mii de oameni. După ce bunicul moare, în coliba lui poposește tânăra Ustina, cu care are un copil născut mort, moartea pruncului și a mamei declanșând focul care-l va purta pe erou prin Rusia, Europa și la Ierusalim. Fiecare secțiune acoperă o etapă a drumului lui Arseni.

Un roman filosofic și inițiatic, dar în egală măsură foarte pământean. Tematica și timpul acțiunii ar fi îndemnat la o scriere tezistă ortodoxă, dar nu există vreo astfel de teză. Arseni, ca oricare alt om, tot în pământ ajunge, sub o cruce fără nume, căci „urmașilor numele nu le sunt de folos. După o sută de ani nimeni nu-și va aminti cui au aparținut.” Un roman care, la fiecare recitire, îți descoperă altă frumusețe, neobservată la prima lectură. Cu mulțime de posibilități de interpertare. Un roman numit de autor „neistoric”, pentru că timpul, în concepția lui Vodolazkin, e un continuum circular, care face inteligibile și pentru noi, cei de azi, acțiuni petrecute cu cinci veacuri în urmă.

*) Evgheni Vodolazkin – Laur. Roman neistoric. Traducere din rusă și note de Adriana Liciu. Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei