O comedie – carnaval nostalgică/ de Radu Constantinescu

La comemorarea a o sută de ani de la începerea primului război mondial, care avea să schimbe decisiv harta Europei, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj are în pregătire mai multe proiecte teatrale. Primul dintre acestea l-a constituit piesa lui Bohumil Hrabal L-am servit pe regele Angliei, despre care am relatat cu puțină vreme în urmă în Ziarul de Duminică. Cel de al doilea proiect a prins viață la sfârșitul săptămânii trecute când a fost prezentată în premieră națională piesa lui Miroslav Krleža – Leda, în regia lui Robert Raponja. Regizorul croat lucrează pentru a treia oară cu trupa Teatrului Maghiar, după punerea în scenă bazată pe romanul lui Danilo Kis, Criptă pentru Boris Davidovici (2008) și comedia Dundo Maroje de Detaljni Sadržaj (2011). 

Miroslav Krleža, unul din cei mai importanți scriitori croați ai secolului al XX-lea, a fost poet, eseist și dramaturg, ansamblul operei sale fiind definit drept o frescă a destrămării Imperiului austro-ungar. Primele lui piese s-au dovedit, însă, un șir de eșecuri. Nici publicul și nici critica nu au gustat suprarealismul lor, iar autoritățile au interzis unele spectacole înainte de premieră. A trebuit să publice trilogia dedicată familiei Glembay, scene din viața elitei sociale croate în primele decenii ale secolului trecut, care s-a bucurat de mare succes pe scenele lumii, pentru ca valoarea să-i fie recunoscută.

Leda este singura dramă din această trilogie pe care autorul a intitulat-o “joc de dragoste”, iar mai târziu „comedie-carnaval”. Iată cum definea regizorul Robert Raponja acest text dramatic la conferința de presă: „Leda este una din piesele cele mai jucate în Croația, o comedie neagră, care se petrece într-o noapte de carnaval. Ritmul acestui joc comic se construiește prin intermediul scenelor de dinainte și de după actul sexual. Totul este plin de eros, însă eroticul are drept contrapunct reflecțiile sumbre ale lui Krleža despre dispariție și moarte. Lumea piesei este una foarte provocatoare: toate personajele au școală, sunt culte, însă Leda ne vorbește și despre faptul că arta, dincolo de plăcerile de ordin estetic, reprezintă și o afacere.” Cu același prilej, regizorul a împărtășit îngrijorarea sa legată de dificultățile montării clasicilor croați într-un mediu diferit, necunoscut – din punctul său de vedere, mărturisind că, împreună cu trupa Teatrului Maghiar, a încercat să evidențieze într-un mod actual, viu și interesant complexitatea piesei Leda.

Felul în care spectatorii au primit noul spectacol al lui Raponja demonstrează reușita tentativei sale. Destrămarea familiei Glembay sub presiunea istoriei, atmosfera decadentă, boemă, tragică, dar întrețesută cu momente de umor a fost expresiv sugerată în montarea clujeană datorită jocului bogat în nuanțe al actorilor, într-un adevărat recital de virtuozitate. Vreau să consemnez numele tuturor, în egală măsură la fel de convingători în rolurile principale sau în cele secundare: Ervin Szűcs, Enikő Györgyjakab, András Hatházi, Zsolt Bogdán, Emőke Kató, Attila Orbán, Réka Csutak, Andrea Vindis, Csilla Varga, Melinda Kántor, Rita Sigmond, Szabolcs Balla, Balázs Bodolai și Alpár Fogarasi.

Atmosfera nostalgică este tulburător completată de muzica live interpretată de formația clujeană Jazzybirds (András Szép – pian, Attila Antal – contrabas, Domokos Csergő – tobe, Zoltán Réman – saxofon), care dă viață melodiilor semnate de compozitorul Massimo Brajković (colaboratorul permanent al lui Robert Raponja). Scenografia montării aparține Carmencitei Brojboiu iar mișcarea scenică lui Ferenc Sinkó.

Și pentru ca spectacolul să fie total, la premieră, studenții Universității de Arte și Design Cluj-Napoca au creat, la rândul lor, un mic show în foaierul teatrului; cu talent, dezinvoltură și cu multă bună dispoziție, aceștia au realizat desene și schițe inspirate de tema piesei, încărcate de aceeași nostalgie față de destrămarea și dispariția inexorabilă a unui lumi.