O expoziție senină sau Plus-Minus (+ -) Afiș/ de Adrian-Silvan Ionescu

La Galeria Simeza a fost deschisă expoziția graficianului Ioan Cuciurcă, un reputat autor de afișe, ce și-a consacrat această recentă apariție pe simeză tocmai graficii publicitare adresată consumatorului intelectual. Expozantul – care, de doi ani de zile își sacrifică timpul de lucru individual pentru a coordona, cu maximă dăruire și judiciozitate, urmând, în chip salutar, standarde internaționale de jurizare, manifestarea națională Grafica Românească (edițiile 2011, 2012 și are în pregătire pe cea a lui 2013), ce s-a bucurat de un răsunător succes de public și de critică – a decis că a sosit timpul să se prezinte și într-o personală, cu activitatea ultimului deceniu. Și-a intitulat evenimentul Afiș + și a adunat pe simeza Simezei o frumoasă selecție din portofoliul personal, fișat și etichetat, cu rigurozitate și religiozitate. Cuciurcă are, în acest sens, avantajul unei lungi experiențe în lumea muzeelor și colecțiilor, activând, cu notabile realizări, la Intreprinderea „Decorativa” care, printre altele, avea drept finalitate organizarea și expunerea, după principii moderne muzeotehnice, de expoziții tematice sau de noi instituții muzeale.

Om cu nativă aplecare spre meditație și lectură în varii domenii, Cuciurcă este ceea ce se poate numi un plastician cultivat, unul dintre aceia care posedă o viziune integratoare asupra creației artistice. Iar expoziția de față este un demn exemplu în acest sens. Pentru că numai printr-o pătrundere în profunzime a operei unor creatori din zona culturii se pot obține rezultatele admirabile ale sintetizării în câteva linii și pete a mesajului conținut de acestea (Horia Creangă, George Bibescu, Brâncuși, Aman, etc.) La prima vedere ești surprins și capitvat de explozia cromatică a afișelor sale. În aproape toate întâlnești un sărbătoresc foc de artificii – vectori în nuanțe electrice, buline mai mari sau mai mici, în tonuri uneori discordante, agasante chiar, ce sunt răspândite, cu munificență, pe suprafața planșei. Te întrebi dacă nu cumva autorul este un priceput artificier care își promovează serviciile pentru celebrarea zilei naționale a României, la 1 Decembrie, sau pentru alte țări (Fourth of July, Quatorze Juillet, etc.). Această beție cromatică este, însă, doar o metodă subtilă de a pune în valoare motivul inițial și de a concentra atenția asupra celui aniversat/comemorat/omagiat – fiindcă Ioan Cuciurcă a colaborat adesea la asemenea ceremonii care solicitau un semn pregnant, comprehensiv. Versat în grafica publicitară, cunoscător al fenomenului internațional și studios al operei afișiștilor de marcă ai lumii, expozantul a reușit să-și clădească uni stil inconfundabil, cu fond în nuanțe pastelate, peste care survin  linii nervoase, fie de creion ori tuș, fie de culoare contrastantă, ce definesc motivul căruia îi este destinat afișul.

Colaborator constant al Ordinului Arhitecților din România și al Centrului Cultural Palatele Brancovenești, a executat pentru acestea o suită de afișe, inspirate și pregnante, pentru manifestări cu caracter cultural-artistic: expozițiile București – Starea orașului (Sala Dalles), Uniunea Arhitecților din România 1891-1991 (Sala Dalles, febr. – mart. 1991), Prezențe franceze în România: arhitectură, urbanism, restaurare (Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” 13-25 iulie 1991), Horia Creangă 1892-1992 (Sala Dalles, sept.-oct. 1992), Bienala de arhitectură București (20 sept. – 20 oct. 1994), Centenar Marcel Iancu 1895-1995 (Muzeul Național de Artă al României, sept.- nov. 1995), Dincolo de zid. Arhitectură,ideologie și cultură în Europa Central estică (Conferință internațională, 1-2 iulie 1995), Ceramica românească azi (Palatul Mogoșoaia,18 oct.-20 nov. 2009), Zestrea ( același loc, sept. – oct. 2002), Prințesa Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei (dec. 2002- apr. 2003), Un deceniu de explorări în arta românească (Mogoșoaia, 28 aug.- 12. oct. 2011). La acestea se adaugă afișele pentru propriile expoziții deschise în sălile  aceluiași fastuos palat de la porțile Bucureștilor al Prințului Aurului, cum îl porecliseră invidioșii și nesățioșii otomani pe cel pe care aveau să-l martirizeze din aceste motive întemeiate pentru ei: Grafik IOAN (25.06-01.07.2004), Opus-Flash (10 oct. -10 noi. 2004) – aceasta, reluată, cu alte afiș, la Accademia di Romania (Roma, 1-10 iunie 2006) și la Galeria Simeza (9.06-29.06.2011).

Ioan Cuciurcă nu s-a rezumat la colaborări în zona creației pure ci a acceptat și invitații sosite din zona academică elaborând două admirabile afișe – precum și mapa cu pliantul și programul reuniunilor savante aferente – pentru Sesiunea Națională de coumnicări științifice Theodor Aman și epoca sa și Conferința Internațională Szathmari, pionier al fotografiei și contemporanii săi, ambele organizate de Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române în intervalele 6-7 oct. 2011 și, respectiv, 14-16 mai 2012.

Priceput grafician de carte – nu folosesc termenul de tehnoredactor pentru că s-ar supara iremediabil – a semnat mai multe coperți dintr-o colecție tematică, precum Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex, Farmecul discret al adulterului, Cum să devii topmodel etc. S-a ocupat și de aspectul unor cataloage de expoziții sau al unor volume în care au fost adunate materialele prezentate la întruniri de specialitate, precum București, anii 1920-1940, între avangardă și modernism (Ed. Simetria) sau Grafica Românească 2011 și 2012 (pe coperțile celor din urmă dându-și măsura de calificat artificier cu o festivă iridescență de traiecte explozive). Tot lui Cuciurcă i se datorează și înobilarea volumului Reședințe și familii aristocratice din România de Narcis Dorin Ion (Ed. Institutului Cultural Român, 2007) fără al cărui aport în organizarea bogatei ilustrații nu ar fi avut același succes în rândul amatorilor de carte cu valențe artistice.

Cu aplecare spre lecturi încărcate de înțelepciune din care își extrage seva existenței, Cuciurcă și-a descoperit și calitățile de condeier publicând, în regie proprie și în tiraj confidențial vizând valoarea bibliofilă a edițiilor – de a căror paginare și inserare a iconografiei s-a ocupat, cu multă atenție – două mici volume memorialistice, unul dedicat icoanei părintești, Tata sau părul din fața casei (Ed. Ax, 2010) iar celălalt rezervat impresiilor dintr-o călătorie în Mezo-America, prilejuită de participarea, în 2000, la Bienala Internațională de Afiș din Mexico și la A Treia Întâlnire Internațională de Graphic Design de la Guadalajara, intitulat  Aproape jurnal Mexican (Ed. Ax, 2011). Ambele volume de buzunar sunt încântătoare prin stilul scriiturii și prin felul cum a fost valorificată suprafața paginii, cum au fost folosite imaginile și cum au fost redactate legendele, foarte detailate, ale acestora.

Expoziția cu viziune retrospectivă asupra ultimilor 10 ani de creație grafică a lui Ioan Cuciurcă este mai mult decât o spune titlul, Afiș +, ales de autor cu propensiunea ce-l caracterizează de a incita curiozitatea publicului și a-i pune la încercare capacitatea de gândire și de interpretare a celor văzute. Plus – sau minus – afiș, expoziția lui Cuciurcă este plină de seninătate și de voioșie tinerească – acel gen de exuberanță de care numai cei foarte siguri pe ei și pe meșteșugul lor sunt capabili.