O fi criză, dar lumea merge înainte

“Chief, va fi dezastru, o să vezi!”, îmi spunea la un eveniment din 2008 un coleg mai experimentat pe care probabil l-ați recunoscut. De la “înălțimea” celor 23 de ani pe care îi aveam la vremea respectivă, zâmbeam și dădeam din cap neîncrezător în spusele sale, la finalul unui an cu creștere economică de peste 7%.

La Gala ZF, publicație care împlinea atunci zece ani, erau prezenți, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, cei mai puternici oameni de afaceri români, precum Ion Țiriac sau Dinu Patriciu, șefii celor mai mari bănci, dar și de companii, doamnele Mariana Gheorghe (OMV Petrom) și Liliana Solomon (Vodafone) fiind și ele prezente.

Toată lumea sărbătorea un an de excepție, în care afacerile creșteau chiar mai mult decât economia, iar bancherii luau bonusuri record pentru finanțările acordate. Șampania curgea, iar îndemnurile “oficiale” erau să o luăm mai încet cu criza pe scări.

Dar apoi tot balul s-a sfârșit! 2009 a fost un an în care economia a dat înapoi tot ce câștigase în anul precedent, noi, ziariștii, a trebuit să învățăm cu ce se mănâncă legea insolvenței, iar la galele ZF zâmbetele erau mai puține, figurile mai încruntate.

Am supraviețuit însă acelui an, cum am supraviețuit și lui 2010, care a fost de asemenea de recesiune, iar acum, când încheiem un an de creștere, parcă nu mai știm să ne bucurăm. Economia dă cu plus, iar Steaua a reușit să se califice din nou în primăvara europeană fotbalistică după cinci ani, dar parcă sentimentul este același: o bucurie reținută, poate inexplicabilă.

“Hai să mergem să luăm câteva baxuri de făină și zahăr”, a fost sentimentul care m-a încercat recent, urmărind o serie de reportaje despre al Doilea Război Mondial.

Acelea au fost marile tragedii ale lumii pe care însă doar părinții sau bunicii noștri le-au trăit. Perioade în care nimănui nu îi păsa de evoluția economiei, atâta timp cât mâncarea era raționalizată la câteva felii de pâine. Toate îți par mai gustoase după ce urmărești o asemenea tragedie sau îl citești pe Darie, cel desculț, cum culege struguri pe stomacul gol, cu botniță la gură.

Atâta timp cât nu uiți de unde ai plecat, doi sau trei ani de criză economică nu reprezintă o tragedie.

Capul sus, fiecare să încerce să-și facă treaba cât mai bine acolo unde este, că așteptând doar deciziile Guvernului sau ale liderilor de la Bruxelles, s-ar putea să ajungem să nu recunoaștem nici ieșirea din criză.

Lucrurile făcute bine însă, la care știi că ai pus osul, îți aduc în schimb o bucurie și o satisfacție pe care de asemenea nu ți-o poți explica. Lumea merge înainte, iar acest lucru depinde doar de noi și de fiecare în parte.

Cristi Moga este redactor ZF / companii