Versiunea completă
Ziarul de Duminică

O istorie în interviuri/ de Ziarul de duminică

O antologie de interviuri, al cărei impuls a fost dat, o mărturisește autorul în cuvântul înainte, de inițiativa profesorului Ilie Rad, de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicarii (Secția Jurnalism) din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, de a propune unui student să-și alcătuiasca lucrarea de licenta editând o culegere de interviuri ale lui Andrei Pleșu.

Ziarul de Duminica · 23 ianuarie 2014 · 4 min de citit

O antologie de interviuri, al cărei impuls a fost dat, o mărturisește autorul în cuvântul înainte, de inițiativa profesorului Ilie Rad, de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicarii (Secția Jurnalism) din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, de a propune unui student să-și alcătuiasca lucrarea de licenta editând o culegere de interviuri ale lui Andrei Pleșu. Studentul se numește Rareș-Alin Dumitraș. Criteriile celor doi nu au conincis, Pleșu a păstrat doar o parte din cele 26 de interviuri alese de student și a adăugat altele. Sumarul actual al volumului include 34 de interviuri.

„Am fost eu însumi surprins de cantitatea neobișnuită de texte care s-au adunat în urma dialogurilor purtate de-a lungul vremii. O masivă investiție de timp și de energie! Dar nu efortul cheltuit de mine în ultimele două decade a fost motivația alcătuirii acestei cărți. Și cu atât mai puțin înclinația de a etala opinii personale, hrănite de o subterană egolatrie. Am constatat însă că, acoperind un interval de aproape un sfert de secol, interviurile au o substanțială dimensiune documentară.
Sunt anii în care România s-a angajat în cursa integrării europene și euro-atlantice, anii dezbaterilor legate de înființarea CNSAS, anii mai multor guverne și președinți, anii în care probleme esențiale pentru reașezarea noastră în normalitate au constituit substanța vieții publice, a neliniștilor și a speranțelor noastre. S-a întâmplat să fiu contemporan cu această perioadă și, nu o dată, direct implicat în desfășurarea evenimentelor. Mărturia mea poate fi, așadar, o legitimă notă de subsol a istoriilor viitoare.“

Perioada subîntinsă în jocul întrebare-răspuns al cărții este 1989—, astfel încât ea poate fi citită și ca o „istorie a României din ultimii 23 de ani”, o istorie văzută, trăită și povestită de autor de pe poziția celui care a fost discipol al lui Noica, urmărit de Securitate, dat afarã din Institutul de Istoria Artei și exilat la Tescani, apoi, după 1989, ministru al culturii, ministru de externe, consilier prezidențial, fondator și rector al New Europe College.

La lansare, Ansdrei Pleșu a ținut să menționeze faptul că volumul reunește documente, informații și opinii, chiar opinii pe care nu le mai are integral în prezent, dar pe care a ales totuși să le publice, toate acestea reprezentând „oglinzi ale epocii” și că în conceperea cărții și-a dat seama „cât timp și câtă energie am petrecut în ultimii 23 de ani clămpănin.” „Mărturia mea poate fi, așadar, o legitimă notă de subsol a istoriilor viitoare.”

„Strângând interviurile pentru această carte, mi-am dat seama cât timp am pierdut în ultimii 23 de ani clămpănind. Am vorbit până mi-au ieșit oasele prin piele, răspunzând uneori prea prompt unor împrejurări. S-au adunat enorm de multe pagini, dintre care în carte apar doar o treime. Am avut noroc să fiu intervievat în general de scriitori. Am avut onoarea să stau de vorbă cu Dan C. Mihăilescu, Gabriela Adameșteanu, Marta Petreu, Ioana Pârvulescu, Daniel Cristea-Enache, Marius Chivu, oameni care nu erau de meserie intervievatori.“

„Cineva – mai spunea Pleșu – avea și o definiție a interviului: este o sumă de vorbe tâmpite  spuse de un politician în urma unor vorbe și mai tâmpite spuse de un reporter. Însă nu e nici pe departe cea mai veche meserie din lume, cum știm că e una, nici cea mai veche a doua meserie, cum e politica, dar seamănă cu amândouă. Am întâlnit toate tipurile de jurnaliști: unii sunt procurori, unii practică interogatoriul, unii au stilul «Pot să vă enervez un pic?», alții au stilul «nuca-n perete», stilul omagial, stilul provocator de scandal, stilul glossy și multe altele. Există gazetari severi, răi, există gazetari care se joacă, din păcate mai există și unii care nu știu încă ce vor să te întrebe.“

Și o decizie, anunțată tot la lansare: „Am luat hotărârea ca, după ce public această carte, să nu prea mai dau interviuri. Am dat destule, am și eu voie să mă odihnesc, să mă gândesc la ale mele sau, în cel mai rău caz, să iau interviuri altora.”


Andrei Pleșu – Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri. Editura Humanitas

Citește și