O Istorie sincera a minciunii

Avem in fata o lucrare* ce urmareste evolutia socio-istorica a Basarabiei din 1812 pana in zilele noastre, lucrare plina de indrazneala (daca ne gandim la situatia politica actuala a Republicii), dar si de exactitate a informatiilor oferite. Este, daca doriti, actul de curaj al cercetatorului care pune in umbra instinctul de conservare in favoarea datelor si a corectitudinii.
“O istorie etnopolitica a Basarabiei” abordeaza evolutia cronologica contextualizata a Moldovei, demersul analizand in paralel situatia tarilor vecine (si de multe ori aceste tari sunt nu numai vecine, ci chiar tari-Mama), fara de care istoricul ar fi recurs la partinire sau la eludarea aspectelor celor mai importante din istoria zbuciumata a Basarabiei.
Riscul inerent abordarii ar fi fost infundarea intr-un ocean de amanunte, mai ales in cazul Rusiei, amanunte pe care istoricul Iulian Fruntasu le evita cu abilitate. El pune accentul pe participarea natiunilor acestei zone la nasterea modernitatii si, in special, pe incapacitatea Basarabiei de a se integra in curentul majoritar, incapacitate pe care o numeste intractibilitate. In paralel cu cronologia inerenta (inca) istoricului, autorul urmareste evolutia claselor sociale relativ la aceea a natiunilor. Pana la un punct – datorita conditiilor obiective -, istoria a urmat un traseu mimetic celei din Principate, dar o analiza coerenta da la iveala o insiruire de regrese si recuperari care n-au putut avea ca finalitate decat retardarea irecuperabila.
Modernitatea lucrarii lui Ion Fruntasu sta in abordarea obiectului prin prisma teoriilor postcolonialiste, tratand politica actuala ca pe un produs al nationalismului socialist inhibant, cu tot ce implica acesta, inclusiv indepartarea de orice forma a liberalismului. Discursul istoricului basarabean contine si o pledoarie subiacenta in favoarea unui tip de nationalism liberal, pledoarie ce reuseste sa incalzeasca lucrarea: “Emanciparea nationala este inseparabila de nationalismul liberal si de modernizarea sociala. Doar nationalismul liberal, eventual, ar putea reinstala justitia si egalitatea, conducand, in acelasi timp, spre modernizare. Desi romanii basarabeni au fost supusi masurilor coercitive de catre U.R.S.S., unde rusii (si slavii) au fost designerii principali ai campaniilor de teroare, libertatea si bunastarea lor este tot atat de importanta pentru destinul Moldovei ca si libertatea/bunastarea indigenilor”.
*) Iulian Fruntasu, “O istorie etnopolitica a Basarabiei (1812-2002)”, Editura Cartier, Chisinau, 2002

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar