O minima explicatie

Va propun o noua rubrica – intitulata Puterea ideilor – cu scopul de a zabovi, bilunar, asupra unor teme din sfera relatiilor internationale. Pentru astazi, raspunsul la o intrebare previzibila: de ce Puterea ideilor? Primul argument e legat de perioada post-Praga. Am fost invitati in Alianta Nord-Atlantica. Multi cred ca, pentru Romania, se deschide o noua etapa istorica. Altii, sceptici, sunt convinsi ca efectele acestei invitatii vor ramane multa vreme insesizabile.
Personal, ma numar printre primii. Adica am sentimentul ca destinul nostru colectiv s-a racordat la reteaua occidentala si ca adevaratele schimbari din societatea noastra sunt abia la inceput. Suntem pregatiti? Mi-e teama ca nu indeajuns. Majoritatea romanilor traieste cu impresia ca, de acum inainte, vom primi mutari in plic (de la Washington sau Bruxelles) si ca vom fi doar executantii unui scenariu prestabilit. In fapt, va trebui sa facem si noi cate ceva. Sa formam, bunaoara, o elita politica si administrativa de veritabila vocatie atlantica. Si sa fim creativi, pentru a realiza un scor cat mai bun in noua ecuatie globala.
Al doilea argument priveste popularizarea instrumentelor utilizate de analistii politicii internationale. Aceste instrumente (categorii, concepte, metafore, simboluri) sunt deocamdata prea putin cunoscute publicului cultivat. E cazul sa le democratizam, cu nadejdea ca difuzarea lor va modifica deopotriva perceptia curenta asupra unor subiecte la zi si sumarul programelor scolare. Daca acest lucru se va petrece, vom avea de unde selecta noi politicieni, noi mandarini ai gandirii strategice, noi jurnalisti specializati in RI – care vor informa, la randul lor, niste cititori (cetateni) exigenti si avizati. Vom fi, alfel spus, mai bine pregatiti pentru sfidarile viitoare.
In engleza, “puterea ideilor” se traduce prin sintagma “soft power”. La nivelul definitiilor clasice, “puterea” presupune capacitatea de influenta, respectiv abilitatea de a determina pe cineva sa actioneze intr-un mod diferit de ceea ce ar fi facut daca tu ai fi lipsit din joc. O asemenea abilitate se masoara de obicei in termeni economico-financiari sau militari, dar are si o versiune subtila, bazata pe masuri disuasive sau persuasive de ordin asa-zicand intangibil. Din fericire, exista pe lumea aceasta si altceva decat sticks (forta primitiva a “ciomagului”) & carrots  (recompensa puerila a “zaharelului”).
Fireste ca puterea se exercita cel mai convingator pe planul PIB-ului – intrucat calibrul acestuia reflecta nivelul tehnologic, starea sistemului de sanatate sau potentialul economic general al fiecarui stat. Cand realizezi proportiile decalajului Nord-Sud sau iti amintesti ca numai economia statului California ocupa a cincea pozitie mondiala, ai bune motive pentru a renunta la bombarea pieptului “daco-roman” (cum bine spunea Caragiale).
Cu toate acestea, PIB nu trebuie fetisizat. Exista state cu indicatori elevati, care exercita o influenta internationala mai redusa tocmai pentru ca, neavand, de pilda, un regim politic democratic, sunt lipsite de lideri capabili sa le valorizeze pe deplin capitalul strategic. In aceasta ultima aptitudine se masoara cel mai bine “puterea ideilor”. Poti deveni mai influent decat egalii tai economici daca realizezi configuratia optima a unor elemente impalpabile, precum vointa nationala, mobilizarea capacitatilor interne sau a resurselor diplomatice de care dispui.
Studiosii relatiilor internationale ne atrag atentia asupra unui aspect indeobste neglijat: tocmai pentru ca este prevalent intangibila, “puterea” nu exprima o stare de fapt cuantificabila – un soi de obiect posedat -, ci mai curand un proces. Se cuvine sa luam in calcul atat interactiunile dintre actorii statali (a caror situatie interna evolueaza), cat si capacitatea variabila a statelor de a formula agende regionale sau globale, de a prescrie reguli de conduita sau de a-i determina pe “ceilalti” sa-si modifice perceptia asupra propriului interes national.
In fine, consider ca merita sa cugetam cu o anumita rigoare pe marginea acestor notiuni. Daca nu ma credeti, recititi din perspectiva propusa aici discursul rostit de presedintele George W. Bush la Bucuresti. Veti dobandi, pesemne, cateva intuitii utile.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar