O noua rubrica

Scopul meu este sa fiu de folos cititorilor, ajutandu-i sa identifice pseudoliteratura, ca pe o substanta toxica.

Noua rubrica este intitulata “Pe alaturi”, cum se vede deasupra titlului. Deci nu “In laturi!”, ca faimosul articol al lui Titu Maiorescu, ci “Pe alaturi”. (Numai prepozitiile ma mai despart de marii clasici!)

“Pe alaturi” de ce? Pe alaturi, bineinteles, de literatura, asa cum se plaseaza, din nefericire, nouazeci si noua % din autorii care publica in momentul de fata carti in Romania. Ei scriu nu literatura, ci “ceva care seamana cu literatura” – formula pe care am mai folosit-o (inclusiv ca titlu al unei carti).

Multi m-au sfatuit sa nu ma ocup de aceasta falsa literatura, de acest nechezol al beletristicii, care tocmai prin ignorare ar putea fi facuta (facut) sa dispara. Dar eu nu urmaresc sa condamn ceva la disparitie, nu simt nici o dorinta sa provoc o suferinta autorilor care se afla alaturi de literatura si cred sincer (sau doar pretind) ca se gasesc in centrul ei. Scopul meu este sa fiu de folos cititorilor, ajutandu-i sa identifice pseudoliteratura, ca pe o substanta toxica, si sa n-o lase sa le patrunda in sange.

Daca mancam alimente falsificate ne punem in pericol, in timp, sanatatea si chiar viata. Daca citim ceva care seamana cu literatura fara sa fie literatura ne asumam un risc la fel de mare, in plan spiritual. Bineinteles ca la fel de periculoase sunt muzica proasta, filmele proaste, divertismentul grobian, chiar si discutiile de fiecare zi, constand aproape exclusiv in schimburi de interjectii si gesturi. Dar meseria mea este aceea de cititor de literatura si eu in spatiul literaturii trebuie si ma straduiesc sa-mi fac datoria.

Stiu dinainte cum vor reactiona autorii ale caror carti (sau pasaje din carti) vor fi considerate de mine in afara literaturii. Ma vor acuza ca nu inteleg nimic din ce citesc, ca n-am gust, ca sunt depasit, ca am fost influentat de adversarii lor, ca urmaresc sa-i distrug… Nici o clipa nu se vor intreba daca nu cumva am dreptate. Destul platesc pentru faptul ca in recenta mea carte Istoria literaturii romane contemporane (1941-2000) nu i-am inclus pe autorii fara mare valoare (iar unii – complet lipsiti de valoare), care se agita si se imbrancesc ca sa obtina putina glorie literara, asemenea credinciosilor care iau cu asalt la Boboteaza vasele cu agheazma. Rubrica Pe alaturi imi va aduce din partea lor noi gesturi de ostilitate. Dar nu ma descurajez. Patria imi va fi candva recunoscatoare.