O prăpastie/ de Tudor Călin Zarojanu

Cifrele oficiale susțin că Bookfest 2012 ar fi fost mai de succes decât cel de anul trecut: 90.000 de vizitatori (cu 12% mai mulți decât anul trecut), vânzări cu 15% mai mari, 150 de expozanți și 300 de evenimente.

Dincolo de cifre, însă, există impresia directă. Or, la capitolul ăsta, imaginea mea nemijlocită a fost, anul acesta, cam tristuță față de anul trecut. Sigur, cu toate circumstanțele respective: mini-vacanța de Rusalii și vremea superbă, ideală pentru pick-nick și în general pentru ieșirea din București (cu o zi înainte, la televiziune, mai în glumă, mai în serios, Gabriel Liiceanu se ruga să plouă). Probabil că a contribuit și scăderea puterii de cumpărare, în orice caz și sâmbătă și duminică după-amiază, când m-am aflat eu în Târg, riscul de a te ciocni de cineva era extrem de scăzut. Mai degrabă aveai loc să pui de-o horă, dacă ai fi reușit să găsești destui oameni.

Dar nu asta mi s-a părut cel mai notabil, ci altceva, ceva care nu e specific unui târg de carte românesc, însă acolo se vede cel mai bine: pentru covârșitoarea majoritate a editurilor există o prăpastie uriașă între efortul editorial și cel de marketing. Sunt edituri care au publicat zeci, chiar sute de titluri din zone destul de pretențioase, cu slabă aderență la publicul larg (ezoterism, știință avansată, religii orientale, filozofie), dar nu le fac nicio promovare, iar lansările – atunci când există – sunt triste rău de tot. Dar chiar triste fiind, e de nescuzat ca o editură să nu poată asigura mai mult de șase-șapte spectatori! Îmi amintesc că am fost odată la lansarea unui set de cărticele care aveau în total 15 autori – nici măcar ăia 15 nu erau toți de față!!

Felul în care se desfășoară lansarea, mai ales într-un târg de carte, care este cât de cât mediatizat, influențează din plin soarta cărții. Agitația creează agitație, curiozitate, interes și în primul rând ceea ce se cheamă awarness, conștientizare, încunoștiințare, aude lumea de tine și de cartea ta. Cine se oprește să afle despre ce e vorba la o lansare cu trei vorbitori care torc molcom în fața a cinci ascultători?

Nu trebuie uitat un detaliu: lansarea unei cărți, ca și vernisajul unei expoziții, sunt printre foarte puținele forme de promovare gratuite sau în orice caz foarte ieftine. Dar și promovările pe bani trebuie luate în calcul de la bun început. Cartea e un produs ca oricare altul, dacă nu ai un buget de marketing pentru ea, e foarte frumos că te-ai chinuit s-o scoți, dar… cam atât. Și NU este o economie, când tragi linia la final și vezi cât ai încasat pe ea. Sau asta nu contează?