O viață în București/ de Ziarul de Duminică

Constantin Bărbulescu

Început de veac în București

Viața mea, cu smerenie

Prezentată de Victoria Dragu Dimitriu

Editura Vremea

Constantin Bărbulescu (1907-2003) a fost fiul unuia dintre primii instalatori din România, devenit starostele breslei instalatorilor din București. Antrepriza acestuia a realizat instalațiile de apă și canalizare ale Expoziției Jubiliare din 1906, din Parcul Carol. Fiul a moștenit înclinația către inginerie a tatălui și, după anii de școală, de-a lungul cărora i-a avut colegi și prieteni pe Mircea Eliade și pe frații Acterian, a absolvit Institutul Politehnic din București. Ulterior, la înființarea Industriei Aeronautice Românești, a fost colaborator al profesorului Elie Carafoli și, mai apoi, cercetător în diferite alte domenii industriale.

În Masoneria Română a fost inițiat în anul 1936, ajungând apoi până la gradul maxim, 33, fiind Locotenent, Mare Comandor al Supremului Consiliu de Rit Scoțian Antic și Acceptat și, în ultimii ani de viață, decanul de vârstă al fraților săi.

Victoria Dragu Dimitriu a publicat un interviu cu inginerul Constantin Bărbulescu în volumul Povești ale domnilor din București, apărut la Editura Vremea, în anul 2005. În paralel, Constantin Bărbulescu a lăsat moștenire nepoților săi alte câteva zeci de ore de înregistrări despre familii, branșe, străzi și case bucureștene și, în general, despre viața românilor din interbelic. Casetele au fost transcrise de una dintre fiicele sale, doamna Teodora Bărbulescu, și astfel amintirile acestea pot apărea în volum, cu o introducere de Victoria Dragu Dimitriu.

Iată o mostră a stilului admirabil și a portretelor concepute de Constantin Bărbulescu:

„Uitam de magazinul lui Predoleanu! Ce om era, mare negustor! Noi, în vremea de azi, nu găsim un președinte de republică, așa cum era Predoleanu patron de magazin. Atunci când l-a înființat, magazinul era pe Șoseaua Colentina, cam între Șoseaua Ștefan cel Mare și calea ferată care mergea la Obor. Pe la jumătatea distanței. Pornise Predoleanu de la mătură! După o vreme, mergându-i lui foarte bine, avea o reputație foarte bună, s-a mutat. Și-a construit un magazin mai mare și mai modern, foarte frumos așezat, pe Șoseaua Mihai Bravu, colț cu strada Profesor Ion Maiorescu. Deve­nise Predoleanu un mare negustor, îndrăgostit de meseria și de prăvălia lui. Nu lipsea, drăguțul de el, nu lipsea din pră­vălie. Avea de toate. Obiecte sanitare dar, mai ales, fierărie de binale: încuietori, broaște de uși, balamale de uși, de mobilă, astea îmi dau mie prin gând acum, tot felul de ob­iecte de uz casnic, cred că avea și vase emailate, potcoave, unelte, de toate. Ce era important la el, o ordine în magazin perfectă și, ca patron, Predoleanu era întotdeauna acolo, nelipsit, el deschidea prăvălia, el o încuia, așa, nu-i scăpa nimic de sub ochi și nici de sub mână. Își plătea personalul bine, dar îl și supraveghea atent. Era un model de organi­zare. Mult mai târziu, momentul devenise cu totul altul. Eram de mult inginer. Eu, din motive strategice, pe lângă slujba pe care o aveam la Uzinele Copșa Mică și Cugir, la Centrală, în Direcția Generală de aici, din București, așa, îmi făcusem și un mic atelier. M-am gândit: vreme de război, vremuri nestatornice, era o măsură de prevedere la ce s-ar fi ivit. Atunci am privit mai îndeaproape cum lucra Predoleanu. A fost modelul meu și îi eram și furnizor. În atelierul meu din Șoseaua Vitan, făceam, pentru Predoleanu, balamale pe vremea când nu se găseau. El era acum bătrân, foarte res­pectabil și foarte respectat. În permanență așezat la casă. Poate nu făcea el încasările toate, dar era prezent. Știa tot ce mișcă în prăvălia lui. Și, când i-am ajuns furnizor, știu că avea grijă și-mi spunea: Domnule Bărbulescu, te rog să dai ceva și pentru băieții mei de prăvălie, ca să nu ceară ăia bacșiș și nici să nu fure!”

Victoria Dragu Dimitriu a fost realizator la Redacția Culturală a Radiodifuziunii Române. A semnat emisiunile Atlas Cultural, Eminesciana, București, istorii scrise și nescrise, Arhipelagul București. A publicat volume de poezie și romane.

Din 2004 încoace, publică o serie de lucrări închinate Bucureștilor, volume de convorbiri cu locuitori ai Capitalei, care aruncă o lumină neașteptată asupra unor detalii pitorești, savuroase și adeseori importante ale istoriei urbei. Seria s-a bucurat de un succes binemeritat. Povești ale doamnelor din București, Povești ale domnilor din București, Alte povești ale Doamnelor și Domnilor din București, Poveștile unui Domn din București, Doamne și Domni la răspântii bucureștene, Povești cu statui și fântâni din București, Povestea unei familii din București. Grecenii, Povești ale comorilor din București, Trei doamne cu povești din București au fost citite cu încântare și au contribuit nu numai la buna cunoaștere a istoriei Bucureștilor, ci și la sporirea dragostei locuitorilor pentru acest oraș neiubit și nedreptățit.