O vrăjitoare fără seamăn/ de Elisabeta Lăsconi

După „Cartea pierdută a vrăjitoarelor” și „Școala Nopții”, iată că apare „Cartea vieții” ce încheie trilogia pe care Deborah Harkness o dedică vrăjitoarelor, vampirilor și demonilor, reușind să lege între ele multele fire deșirate pe parcursul celor peste o mie de pagini anterioare, să ducă povestea mai departe, să dezlege alte mistere din istoria familiei de vampiri, să regăsească personaje crezute definitiv pierdute, să refacă și legătura dintre misterele ființelor supranaturale și știință, în cazul de față genetică, din laboratoarele cu dotare de ultimă oră.

Zigzagul oferit de roman este impresionant, de la Yale cu laboratoarele sale și oamenii de știință curioși, pasionați și devotați, la New Orléans unde casa năstrușnică de vrăjitoare continuă să-i deruteze pe toți cu năzbâtiile ei, la Londra unde Biblioteca Bodleiană găzduiește celebrul manuscris căutat și râvnit atâta, la castelul Șapte Turnuri, la Veneția ori în Europa de Est, la Chielm, într-unul din lagărele ce păstrează vii urme ale ororilor naziste.  

Aici marele personaj este vrăjitoarea Diana Bishop, care cunoaște împlinirea în toate sensurile posibile: naște pereche de gemeni, băiat și fată, are dovada iubirii totale a lui Mathew Clairmont, are parte de recunoaștere din partea celor din familia vampirilor, cu atâta încredere în puterile ei, încât ajunge să-i reprezinte în Congregația care domina cele trei specii neobișnuite de multe secole, reușind într-un mod magistral să-și impună părerile și propunerile. Nu-i lipsesc încercările, căci își pierde mătușa, știe de moartea lui Philippe („căci până și vampirii mor”), trebuie să înfrunte mai multe situații dramatice.

Două personaje dau suspans romanului: Benjamin, un fiu răzvrătit al lui Matthew, care-și urăște tatăl de moarte și care se dovedește autorul ororilor de care sunt acuzați vampirii, fiu care a reușit să se sustragă supravegherii familiei și controlului Congregației, Jack, copilul salvat de Diana Bishop și adoptat de cei doi soți în perioada elisabetană, ajuns și el vampir, după ce și-a petrecut adolescența așteptându-i pe cei doi să se întoarcă. Legătura dintre ei lămurește multe lucruri și totodată reclamă distrugerea lui Benjamin și salvarea lui Jack.

Soții își unesc misiunile: Matthew trebuie să regleze poziția lui, întemeind el însuși o familie care să fie recunoscută și acceptată de Congregație, trebuie să-l găsească pe Benjamin și să pună capăt ororilor lui, Diana se îngrijește de Jack, de gemenii cei neobișnuiți – Rebecca dă semne că ar fi vampir, căci nu se satură doar cu lapte, ci are nevoie și de sânge, iar Philippe are putere de vrăjitor. Peripeții și răsturnări de situații se succed vertiginos, iar descoperirea lui Benjamin și uciderea lui formează punctul culminant al acțiunii.

Diana Bishop reușește să intre în posesia râvnitului obiect viu – Cartea vieții, într-o manieră care îi va ului pe cititori, intuiește secretele din viața fiecărei specii și cauza lor – la vampiri apărea o boală inexplicabilă ”furia sângelui” ce le altera comportamentul, între vrăjitoare apăreau „țesătoarele”, dar din ce în ce mai rar de la un secol la altul. Intuițiile ei sunt apoi confirmate de cercetările făcute în laboratorul de colegul ei Chris și de Miriam, o cercetătoare vampir, ei aduc dovezile genetice de ce vampirii cu furia sângelui și vrăjitoarele „țesătoare” pot naște copii, încălcând legământul impus de Congregație.

Legământul Congregației interzicea împreunările între specii, proclama separarea lor și păstrarea purității de sânge a fiecăreia, ca și discreția în privința propriei naturi pentru a nu fi observate de oameni. Efectul pe termen lung, adică secole întregi, este că vrăjitoarele au tot mai puține puteri, vampirii sunt atinși de „furia sângelui”, iar demonii sunt tot mai nebuni. Legământul este obstacolul învins de Diana Bishop ca să poată începe altă viață pentru vrăjitoare, vampiri și demoni.

Autoarea proiectează într-un univers supranatural cea mai tulburătoare problemă a geneticii: păstrarea purității genetice și alternativa ei – cea a încrucișărilor și combinărilor. Totodată explică pe calea ficțiunii, prin cele trei specii de ființe supranaturale, aspirația ființei umane de a-și depăși condiția. Cine oare nu și-a dorit să fie atotputernic, așa cum reușesc vrăjitoarele prin magia lor, să fie nemuritor ca vampirii care străbat veacurile, sau atotștiutor ca demonii? 

Deborah Harkness, Cartea vieții, traducere din limba engleză de Ana Dragomirescu, Editura Litera, 2015, 592 pag.