Oameni și locuri/ de Ziarul de duminică

Expoziție de fotografie Așezările germane din Basarabia (1814 – 1940)

Între 9 iulie – 31 august 2015, în Sala Foaier a Muzeul Național al Țăranului Român, în parteneriat cu Ambasada Germaniei, este deschisă expoziția de fotografie Așezările germane din Basarabia (1814 – 1940). Expoziția transpune în fotografii în format mare, istoria așezărilor germane din Basarabia. Acum 200 de ani, țarul Alexandru I a invitat coloniști germani să se stabilească în teritoriul de lângă Marea Neagră, recent cucerit de la otomani, unde le-a promis libertate și drepturi de proprietate. De-a lungul istoriei de 125 de ani a așezărilor, germanii au dezvoltat aici o comunitate prosperă, autonomă și având o etică profund religioasă. Ca minoritate, într-o varietate diversă de comunități etnice și religioase, au conviețuit cu moldoveni, ruși, ucraineni, bulgari, evrei și alte grupuri etnice, într-o vecinătate liniștită. În timpul primului război mondial, germanii basarabeni au scăpat, ca prin minune, deportării în Siberia. În 1918, Basarabia ajunge sub suveranitate română. Această cezură asigură inițial supraviețuirea minorității germane în mediul lor familiar. Cu toate acestea, au avut loc reduceri drastice în afacerile și cultura germanilor. În 1940, în urma „Pactului Hitler-Stalin”, etnicii germani au fost mutați în număr mare de către ofițerii SS și NKVD, în Polonia ocupată. La începutul anului 1945, au trebuit să fugă și să își creeze o nouă viață în Germania divizată.
Din 2010, expoziția a fost prezentă în mai multe orașe din Europa de Sud-Est, în Republica Moldova, în Ucraina și în România: printre altele, la Chișinău, în Odessa, în Cernăuți, în Sibiu și la Galați. Dar și în Germania a putut fi văzută, printre altele, în orașele München, Stuttgart, Hanovra, Ulm, Bonn, Düsseldorf, Berlin și, în 2013, de asemenea, în Statele Unite, unde mulți basarabeni germani au emigrat după 1870.

Tradițiile și tranzițiile fânului

Tot la Muzeul Național al Țăranului Român, la Sala Acvariu, între 20 iulie și 16 august, are loc expoziția de fotografie Tradițiile și tranzițiile fânului.
Expoziția găzduiește și lucrările artistei fotograf Kathleen Laraia McLaughlin din Statele Unite ale Americii. Mai expun: Anamaria Iuga, Bogdan Iancu, Anna Westin, Monica Stroe. Curatori expoziție: Bogdan Iancu, Cosmin Manolache, Anamaria Iuga.

Expoziția de fotografie vă invită să descoperiți tradițiile, dar și tranzițiile fânului, de la firul de iarbă la clăile sau baloții de fân, să aflați secrete despre plante, ori legende locale, dar și să ascultați clocoticii sunând în iarbă.

Castele din Transilvania

Muzeul Național de Istorie a României găzduiește în perioada 1 iulie – 4 octombrie 2015 expoziția de fotografie artistică intitulată „Pietrele rămân. Castele din Transilvania”, al cărei autor este Ferencz András. Fotografiile prezentate în expoziție au fost realizate în cursul anului 2014. Autorul lucrărilor, Ferencz András, născut în anul 1997, a urmat cursurile Școlii Populare de Arte din Târgu-Mureș, Secția Fotografie. Împreună cu profesorul și colegii lui, a efectuat o vizită de genul photowalking la castelul Teleki din Gornești. Atunci s-a născut prima fotografie panoramică despre castelul respectiv, dar a luat naștere și ideea de a vizita și de a imortaliza castelele din centrul Transilvaniei, din județele Cluj și Mureș. Au urmat câteva „pelerinaje” împreună cu familia la Sânpaul, Ogra, Ocna de Mureș, Cisteiu de Mureș, Ozd, Răscruci, Bonțida, Mănăstirea, Coplean, Brâncovenești, Urmeniș, Dumbrăvioara, Cetatea de Baltă și Sânmiclăuș, unde au fost realizate fotografiile expuse. Majoritatea acestora sunt făcute prin tehnica de contopire digitală a mai multor cadre, prin care s-a obținut efectul fish-eye sau panoramic.
Ansamblul fotografiilor arată realitatea dură de astăzi. Clădirile, care pe vremuri aparțineau nobilimii ardelenești, au fost naționalizate în perioada comunistă, iar în ultimii ani au fost restituite sau vândute. La fel ca și proprietarii lor, au avut parte de o soartă vitregă. S-au ruinat și, într-un fel sau altul, au ajuns să simbolizeze avatarurile istorice din secolul al XX-lea. Cu toate acestea, construcțiile deteriorate, respectiv ruinele lor, mai poartă pe ele urmele strălucirii de odinioară și ale frumuseții arhitecturale.