Obiecte dintr-un univers borgesian. GALERIE FOTO

Personaj constructiv, generos, plin de initiațive de grup (șase ediții de “salon” Erotica, anul acesta itinerat și la București), Dragoș Pătrașcu (n. 1954) s-a implicat în conducerea breslei, a trecut printr-un doctorat în estetică analitică și formează studenți și masteranzi în grafică la Universitatea “G. Enescu” din Iași.

Hârtia albă i-a fost atât de familiară încât a transformat-o în așternutul stării a treia, între vis și diurn. Desenul fantasmatic a devenit un fapt cotidian pentru Dragoș Pătrașcu. Selecția de peste un deceniu și jumătate pregătită pentru simeza I.C.R.- București aduce și nivelul obiectual al imaginarului său borgesian. Colajul-asamblaj instalaționist continuă reveria fluidă a liniei, care visează la o trasare fără întrerupere, ca o răsuflare în imagini.

“Este o adevărată aventură, oricât de demonetizat ar putea suna termenul – declară Pătrașcu – să treci de la linia barocă, cea care umple fără limite spațiul cu “povești”, la linia de tip oriental, al cărei duct vibrează pregnant într-un spațiu gol, ajungând la linia-unică (desenul dintr-o linie) sau la linia “în spațiu”, prezentă în instalații, în intervențiile cu obiecte asupra unei lucrări sau chiar în desene cu obiecte. Linia a însemnat pentru mine și un imens travaliu tehnic, de stăpânire a meșteșugului, pe urmă de reinventare a lui, într-o continuă căutare a noi forme de expresie. La capătul drumului, în prezent, am ajuns la desenul dintr-o singură linie.”

Iată un pasaj din textul (“Meninge și miceliu”) pregătit pentru vernisajul expoziției de către criticul de artă Aurelia Mocanu: “Desenul fantasmatic a devenit un fapt cotidian pentru Dragoș Pătrașcu. Și-a autografiat bografia. De peste un deceniu și jumătate, profesorul universitar ieșean (n. 1954) a prospectat ductul grafic într-o mixtură instabil-obsedantă în seria amplă a Notelor despre linie. Eleganță extrem orientală alături de turbulență prolifică pot alimenta demonia desenului ca stare secundă de configurare vizuală. Dragoș Pătrașcu poate umple tulburător spații cali-grafiind, în plan sau în volum, curgerea unui traseu de energie prin linie. A obținut o acuitate de ac hipodermic și o ușurătate de borangic care poate răsuci linear orice fel de anatomie – de la pletoricele nuduri feminine la atelaje mecanoide, hibridizari zoologice sau aglomerari spațiale piranesiene. Numele lui înseamnă, de trei decenii, în unghiul nord-estic al hărții țării, o temeinică dezvoltare a carierei artistice. A acumulat cu tenacitate, devenită plăcere, toate tertipurile graficii și gravurii. A obținut o subtilă grifă personală și un repertoriu imaginar, bun colonizator de noi realități, cum ar fi proiectul de desen-instalație inspirat de signalectica pariziană. Căci artistul s-a raportat, cât i-a fost cu putință, la mediile artistice internaționale. În același timp, a respectat și cultivat aproape filial nume sigure ale graficii românești contemporane, începând cu Chirnoagă, Alexi, Erceanu, Mircia Dumitrescu.”