Ochii

Pot fi orbi, ori pot fi vii. Te pot înghețea sau umple de caldură.

Întotdeauna am știut sau am crezut că știu: ochii.

“Într-o zi am urcat panta spre grădina de măslini…” Cine a spus asta?

E dintr-o carte, un citat la întâmplare, dintr-o carte ce mi-a fost dăruită la serviciu în jocul ăla în care fiecare dăruiește cuiva ceva, dar nu știi de unde vine darul.

Dacă nu aș fi avut ochi nu aș fi putut citi sau aș fi citit mai greu precum orbii. “Cartea de nisip”. “Eseu despre orbi”. Vă spun ceva?

Am întâlnit azi un om mai mult mort decât viu, dar ochii lui m-au fascinat.

Ochii cei care vor să cunoască, cei care vor să admire, cei care vor să iubească.

Ochii care iubesc alți ochi.Care înghit cifrele statistice, rapoartele companiilor, raportările Ministerului Finanțelor.

Acești ochi fără de care lumea nu s-ar mișca.

V-ați gândit vreodată că ochii voștri – nu culoarea lor – pot face alți ochi fericiți?