Odiseea in versiunea pentru Twitter sau eșecul la Bac al "nativilor digitali"

Unii spun ca limbajul se destructureaza, dar gresesc. In realitate, ceea ce se destructureaza este “povestirea” (storytelling), naratiunea care a insotit omenirea de la inceputuri si pana astazi. Sau, mai precis, pana ieri.


Oralitatea primordiala, transpusa mai tarziu in text tiparit, evocand fapte reale sau imaginare care s-au petrecut intr-un trecut care devine din ce in ce mai indepartat, a fost zguduita mai intai de o revolutie in televiziune numita “reality show”: actiune care se petrece sub ochii tai, care nu trebuie (si nu merita) evocata. Insa lovitura cea mai grea i-a fost data de noile medii gazduite de internet: “un om se intoarce de la razboi pe calea marii si dupa multe peripetii ajunge acasa”.


Odiseea in versiunea pentru Twitter, fara punctuatie, fara context, fara localizare in timp sau in spatiu, fara dramatism, fara detalii, fara nimic. Homer inca are sansa sa fie citit in 82 de caractere, dar James Joyce cu al sau Ulise pierde orice sansa de a fi trimis prin SMS, asa ca un curios va arunca un ochi peste primul paragraf din articolul din Wikipedia si ii va fi de ajuns. Sau va cauta pe YouTube si va gasi cateva videoclipuri de 5 minute in care cineva citeste un paragraf sau doua.

Privit din acest punct, “dezastrul” de la bacalaureatul de anul acesta isi pierde latura senzationala, iar cautarea vinovatilor devine irelevanta, pentru ca singurii nevinovati sunt elevii. Ceea ce era inevitabil s-a intamplat fara ca societatea sa bage de seama: generatia celor de varsta majoratului sunt “nativii digitali” de care vorbeam cu cativa ani in urma, complet deconectati de la sistemul de referinta al generatiei precedente, formata din parintii si profesorii lor. Citiți opinia integrală a lui Mircea Sârbu pe www.businessmagazin.ro