Odiseea sefului de la Citigroup

Desi anul 2002 va fi amintit drept anul de scandal al lui Sanford “Sandy” Weill, intrega cariera de pe Wall Street a acestui om a fost una a provocarilor si controverselor, punctate pe alocuri de caderi neasteptate si reveneri indraznete. In cartea “Tearing Down the Walls” (Demoland zidurile), scriitoarea de la Wall Street Journal Monica Langley descrie cariera lui Weill, de la inceputurile primei lui firme Cogan, Berlind, Weill & Levitt pana la mandatul lui tumultos de la American Express, nasterea conglomeratului financiar Citigroup si amenda de 300 milioane de dolari platita de acesta ca parte a acordului care a rezultat in urma investigatiilor asupra faptului daca Citigroup si analistul de top Jack Grubman au favorizat clientii corporatisti pe spinarea investitorilor mijlocii. In aceasta adaptare a cartii, aparuta in Wall Street Journal Europe, este descris traseul lui Weill pana la infiintarea imperiului Citigroup.

Omul care reduce costurile
Disperat sa intre din nou in joc dupa ce a pierdut lupta pentru putere la American Express, directorul executiv de 52 de ani si-a gasit in 1986 vehiculul cu care sa revina. El a listat public o companie din Baltimore, Commercial Credit,  care se ocupa cu finantarea consumului. Lucrand 18 ore pe zi cu un grup de executivi pe care i-a recrutat el insusi, Sandy Weill a introdus teroarea in ritmul relaxat al companiei cu stilul sau direct de conducere si cu sistemul sau de reduceri nemiloase. El venise la sediul din Baltimore al companiei cu o misiune: sa revigoreze Commercial Credit si propria sa cariera. Astfel incepuse domnia lui Sandy Weill, omul care reduce costurile. Commercial Credit era pe cale sa afle adevaratul stil de management al lui Sandy: o minte a carui unic tel este controlul cheltuielilor. In prima zi de serviciu a anulat subscriptiile la ziare, cafeaua gratuita pentru angajati, si contractul cu firma insarcinata sa ingrijeasca plantele din sediu, iar pana la noua seara si-a anuntat propria politica asupra masinilor companiei. In trecut, managerii puteau sa ia in leasing orice masina ar fi vrut, sa li se ramburseze platile pentru masina si polita de asigurare si ulterior sa li se permita sa cumpere vehiculul la un pret derizoriu. In memo-ul lui Weill se stipula: “Aveti la dispozitie trei zile ca sa acceptati una din urmatoarele variante: (1) sa inapoiati masinile companiei, sau (2) sa oferiti un cec valabil pentru adevarata valoare de piata a masinei primite de la companie”.
In decursul primelor luni ale conducerii lui Sandy Weill, sute de angajati de la Commercial Credit si-au pierdut slujbele. Cei care au ramas au descoperit repede ca noul sef intentiona sa-si impuna obiceiurile de om dependent de munca la lenesa companie de creditare.
In numai doi ani, Weill si-a gasit ocazia mult visata: a achizitionat Primerica, un conglomerat care avea in proprietate respectabila firma de brokeraj Smith Barney si astfel a revenit pe Wall Street. In urmatorii zece ani, Sandy Weill si-a redobandit imperiul, rascumparand Shearson de la un American Express aflat in impas, platind 5 miliarde de dolari pentru compania de asigurari de viata Travelers si logo-ul sau de un secol, umbrela rosie si achizitionand firma de valori mobiliare Salomon Brothers.

Citigroup, o fuziune de 83 mld. dolari
In februarie 1998 la o intalnire secreta cu presedintele si directorul executiv al Citicorp John Reed, in camera unui hotel din Washington, Sandy Weill a propus cea mai indrazneata afacere de pana atunci: fuziunea dintre Travelers si gigantul bancar, pentru a crea cel mai mare imperiu financiar din lume. Weill a fost de acord chiar si cu impartirea puterii cu John Reed, ca si co-CEO. In cateva zile, cativa dintre cei mai importanti directori ai celor doua companii au negociat in secret gigantica fuziune in valoare de 83 milioane de dolari. Weill a inaintat propunerea boardului naucit de la Travelers. “Noi suntem foarte nervosi din cauza acestei idei de impartire a puterii. Impartirea puterii este plina de capcane, mai ales pentru tine. Ai facut asta si cu Jimmy Robinson (directorul executiv de la American Express) si ai pierdut”, i-a spus lui Weill, Arthur Zankel, director la Travellers si prieten al acestuia.
Pe data de 6 aprilie 1998, Travelers si Citicorp au anuntat cea mai mare fuziune din istorie. Insa dupa petit si nunta, luna de miere s-a terminat cand a inceput adevarata munca de conducere a conglomeratului. La prima conferinta cu analistii de pe Wall Street a celor doi co-directori executivi ai noii companii Citigroup, cei doi barbati pareau mai degraba stanjeniti decat victoriosi. Sustinator infocat al creatiei sale, Weill a spus entuziasmat: “Wall Street-ul ar trebui sa iubeasca aceste profituri”. “Pur si simplu nu-mi pasa de profitul trimestrial. Preocuparea mea este ce va face companie peste cinci ani de aici”, a declarat plictisit John Reed.
Relatia dintre cei doi a devenit in timp atat de ostila, ca abia mai puteau sa se gaseasca concomitent in aceeasi incapere. Pe 27 februarie 2000, directorii din boardul Citigroup s-au adunat intr-o sedinta de urgenta, convocata de catre cei doi co-directori executivi. Dupa deliberari si discutii aprinse care au durat peste sapte ore, boardul directorilor a ajuns la decizia ca Sandy Weill va conduce singur, dupa ce anterior cei doi refuzasera propunerea ca Reed sa devina presedinte iar Weill director executiv.