Odiseea vaccinurilor

Parafrazand o sintagma celebra, in lupta cu boala cea mai buna aparare este atacul. De-a lungul timpului, multe boli infectioase grave nu au putut fi stapanite decat prin metode preventive.
Profilaxia poate fi facuta prin mijloace multiple, dar cel mai eficient este “activarea” sistemului imun prin vaccinare.Imunizarea activa implica educarea sistemului imun prin oferirea de informatie antigenica noua, care, odata procesata, va permite dezvoltarea unei rezistente specifice la imbolnavire.
Acesta este -in mare- principiul vaccinarii, descoperit si aplicat empiric de Edward Jenner in 1798, dar pus pe baze stiintifice solide de Louis Pasteur in 1885 ,cand acesta realizeaza primul vaccin antirabic.
Treptat vaccinarea a condus la controlul si chiar eradicarea multor maladii fatale in trecut: in 1925 se obtine vaccinul impotriva tusei convulsive, in 1943 – primul vaccin antigripal, in 1954-56 prin vaccinul antipolio se obtine controlul asupra unei grave boli a copilariei, poliomielita; primul vaccin anti -hepatita B se obtine in 1975 iar in 1980 OMS declara eradicarea variolei ca urmare unui intens program de vaccinare.
Vaccinurile pot fi clasificate in functie de compozitie si modul de fabricare:
* Vaccinuri vii -atenuate (“complete”). Contin virusuri sau bacterii vii, a caror patogenicitate a fost mult redusa prin tehnici speciale. Prezinta, in schimb, o bogata incarcatura antigenica, ceea ce determina, la persoanele vaccinate, o imunitate puternica si durabila, similara cu cea obtinuta dupa boala.Dezavantaje: uneori pot declansa manifestarii tipice de boala, de aceea nu sunt indicate la gravide si la persoane imunodeprimate. Exemple: vaccinul BCG, antipolio, antirujeolos, antirubeolic , antiurlian.
* Vaccinuri inactivate. Contin virusuri, bacterii omorate (tip complet: ex. Antipertusis, antipolio, antigripal, antirabic), sau fragmente antigenice din structura agentului patogen (tip fractionat/subunitar: antitoxina tetanica, antipneumococic, antihepatita A). Este eliminat pericolul reactivarii patogene, aceste vaccinuri pot fi administrate la gravide si la imunodeprimati. Dezavantaj: ofera imunitate de scurta durata, fiind necesare mai multe rapeluri.
* Vaccinuri obtinute prin recombinare genetica. Contin fractiuni antigenice purificate cu scopul de a exclude reactiile nedorite (vaccinul antihepatita B tip Engerix B )
Pentru eliminarea disconfortului provocat de numeroasele rapeluri s-au realizat asocieri de vaccinuri, administrate impreuna: bivaccinuri (diftero-tetanic, antihepatita AAB), trivaccinuri (DTP, MMR) – care au intrat in practica curenta. In perspectiva, sunt asteptate tetravaccinurile (DTP antipolio ) si pentavaccinuri (DTPantipolio-antirujeolic).
Chiar daca sunt mijloace profilactice si nu terapeutice, vaccinurile raman totusi medicamente, avand indicatii specifice, contraindicatii si reactii adverse. De aceea, orice vaccinare (obligatorie sau facultativa ) se face la indicatia unui medic.