Oferta lui Beria

In primele 4 luni ale anului 1953, 120.000 de est-germani s-au refugiat in RFG. Picatura care a umplut paharul insatisfactiei, de acum generalizate, a est-germanilor a reprezentat-o decretarea, la 28 mai 1953, a sporirii normelor de lucru in industrie cu 10%.

Programate a intra in vigoare la sfarsitul lunii iunie, noile norme de productie trebuiau sa fie cadoul pe care Partidul Socialist Unit din Germania (PSUG) intelegea sa-l ofere secretarului sau general, Walter Ulbricht, la implinirea a 6 decenii de viata.

Convocata pentru “a analiza cauzele care condusesera la exodul de masa al germanilor din RDG in Germania Federala si a discuta masurile pentru corectarea situatiei politice si economice din RDG”, sesiunea din 27 mai a Prezidiului Consiliului de Ministri al URSS conchidea ca politica de “constructie fortata a socialismului” trebuia stopata daca nu se dorea declansarea unei crize profunde in Germania Rasariteana.

Din marturii indirecte – referirile din cadrul Plenarei partidului din iulie 1953, care l-a condamnat pe Beria, memoriile agentului KGB Pavel Sudoplatov, precum si cele ale sefului departamentului de resort pentru spatiul german din cadrul ministerului sovietic al Afacerilor Externe, Vladimir Semenov – stim ca in cadrul aceleiasi sesiuni, de la sfarsitul lui mai, Lavrenti P. Beria, ministru de Interne si prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri, si-a socat colegii de Prezidiu cu propunerea crearii unei Germanii unificate si neutre ca solutie la criza est-germana si potential viitor factor de echilibru in raporturile Est-Vest. Lui Beria ii devenise evident, corect informat fiind, in calitatea sa de diriguitor al principalului serviciu secret al URSS, asupra consecintelor dezastruoase ale politicii de industrializare si colectivizare fortata dusa de Walter Ulbricht, ca o Germanie unita si neutra – la limita, fie ea si burgheza – servea mai bine intereselor geostrategice ale URSS in Europa decat una divizata intre o parte estica neperformanta economic si instabila politic si o parte vestica tot mai prospera economic si care – inca si mai periculos – urma sa fie integrata sistemului de securitate si aparare occidental. In viziunea sa, neutralizarea Germaniei unificate ar fi atras dupa sine atat echilibrarea, in chiar inima Europei, a sferelor de influenta americana si sovietica, precum si perspectiva ca prosperii vest-germani sa plateasca substantiale reparatii Uniunii Sovietice. In memoriile sale, Molotov isi reaminteste ca, la intrebarea fireasca “de ce?”, Beria ar fi raspuns: “tot ceea ce dorim este o Germanie pasnica si nu are importanta daca este sau nu socialista”.

Izbucnirea, la 17 iunie, a revoltei muncitorilor est-germani, a parut sa confirme falimentul politicii germane al carei avocat fusese Beria, servind oponentilor sai pretextul de a-l izola, aresta si, in cele din urma, elimina de pe scena vietii politice. Astfel, se rata poate o sansa de a pune capat, cu 46 de ani inainte, Razboiului Rece.