Om si literanimal

Galeria HT 003, plaman cu aer experimentalist sufocat de proliferarea tarabei de maculatura artistica de la pasajul Hanul cu tei – galerie pusa in discutie si de valul revendicarilor – ne ofera, cu stoicism si noblete, o noua expozitie Geta Bratescu: Litera-Om, septembrie-octombrie.

Artista este, pe deplin, un clasic al modernismului celei de a doua jumatati a secolului XX romanesc, iar acesta expozitie de senectute si “de cabinet” ii confirma cu gratie si cu suras nostalgic creativitatea tonica. Arta Getei Bratescu degaja un poverism absorbit de coduri aristocratice. Detritusuri ale domesticului sau ale travaliilor artistice sunt capturate in scheme si serii laborioase, de simfonism plastic.
In vanatorile sale subtile, “jungeriene”, Geta Bratescu observa, capteaza, captureaza, culege, alege, manevreaza, intr-un cuvant pune la lucru aproape tot ce-i sta in preajma, in atelierul sau de grafician sau in compania obiectelor familiare si expresive. O lingura de lemn cu chip se leagana intr-un scul de sarma, capete de snururi negre se insira, ca pe o tabla a legilor, pe rastelul de plastic al fiolelor de injectie, soricelul tremurat in contur de gest continuu, multiplicat apoi pe mai multe pagini se “instaleaza”, pandind pe acelasi perete, grupajul de fotografii, document al intalnirilor artistice din podul scenografului Lulu Andreescu, in anii ’70.
Dialogul lucrarilor, plasat intr-o sinusoida livresc-animist-documentarista, s-a nascut prin simpatia curatoriala a artistului Teodor Graur, conducatorul galeriei. Impreuna au selectat din lucrarile cele mai recente si, din arhiva afectiva a artistei, ceea ce se potrivea cu cubul “grafic” al galeriei, care are un aer afin atelierului Getei Bratescu din strada Spatarul Milescu. Numele marelui calator si carturar nu poate sa nu imbie la nastrusnic carturaresc. Ombiect, Omomida, Necunoscutii, faptura-pata-embrion din seriile “armonice”, la propriu si la figurat, sunt prezente grafice cu identitate ludica si cu incantatoare subtitrari de text literar.
Parcimonie si dozaj impecabil atunci cand serializeaza desenul-crochiu, care, alaturi de colaj, concura la surpriza tansfigurarii banalului in electroni liberi ai hiperesteticului. Meditativa, melancolica si secreta, Geta Bratescu stapaneste perechea de operatiuni paradoxale, relevata de chimie (poetizata, cu siguranta si in alchimie): substractia aditiva si adictia substractiva. Adica atunci cand retrage fragmente din opera, imbogateste, iar cand adauga – limpezeste, epureaza.