Omagiu pentru oamenii cartii

Geraldine Brooks este una dintre fericitele revelatii oferite cititorilor de la noi in ultimul an si jumatate: o scriitoare nascuta in Australia (de unde apar prozatori talentati si mai multe autoare), care a studiat jurnalismul la Columbia University din New York si apoi a fost corespondent de presa in mai multe zone de conflict de pe glob. A publicat doar trei romane: “Year of Wonders” (2001), devenit rapid bestseller international; “March” (2005), distins cu Premiul Pulitzer; “People of the Book” (2008), caruia i s-au decernat doua premii pentru fictiune in Australia.
Scriitoarea intra in orizontul cititorilor romåni cu ultimul roman publicat, “Oamenii cartii”*, o foarte frumoasa imbinare de fictiune si document, dedicata bibliotecarilor: omagiu adus “oamenilor cartii” (caligrafi, miniaturisti, restauratori, conservtori si bibliotecari), ca si o lamentatie pentru arderea si distrugea cartilor. Ei, oamenii cartii, alcatuiesc o confrerie, cea mai frumoasa dintre toate, ce depaseste barierele sociale si etnice, de limba si cultura.
Romanul relateaza povestea unei carti religioase, “Hagada din Sarajevo”, salvata miraculos, ce isi dezvaluie treptat istoria fabuloasa, de la prezent spre trecut. Primul plan al cartii o are ca personaj pe Hanna Heath, expert in restaurare si conservare de manuscrise si carte veche, care vine din Australia in Sarajevo, face analiza cartii si descopera pe foile ei mici secrete: o aripa de insecta, o pata de vin, cristale de sare, un fir de par alb, fiecare se leaga de un moment din viata zbuciumata a cartii.
Capitolele alternative ce formeaza al doilea plan cuprind diferite episoade care elucideaza secretele Hagadei. Aripa de insecta isi gaseste explicatia prin intåmplarile din Sarajevo petrecute in 1940, cånd cartea este salvata de un carturar musulman, Serif Kamal, ascunsa intr-un loc unde nimanui nu i-ar trece prin minte sa o caute, o moschee. Alt capitol aduce alt mister – incuietoarea disparuta, in Viena anului 1894, cu aspecte de viata intelectuala, cea a burgheziei evreiesti instarite.
Petele de vin au si ele o poveste, petrecuta in 1609, la Venetia: prietenia si disputa dintre un cenzor al Inchizitiei si un rabin, Judah Arieh, cånd se hotaraste soarta cartii, ea trece de la un pastrator la altul si aici se contureaza traseul ei, ca fuga salvatoare in Imperiul Otoman. Cristalele de sare ce au ramas pe foi de la Tarragona, din 1492: un caligraf evreu priceput alcatuieste “Hagada” ca dar de nunta pentru nepotul sau: scriind textul, traieste o exaltare mistica, el foloseste miniaturile cumparate de la un tånar ce venea de la curtea ultimului emir. Ultima poveste lamureste imprejurarile in care au fost pictate miniaturile.
In toate imprejurarile, “Hagada” se afla in mijlocul unei lumi in care credintele diferite duc la tragedii personale si colective: Spania sfårsitului de secol al XV-lea cånd regii spanioli hotarasc expulzarea evreilor, Venetia dominata de Inchizitie la inceput de secol XVII si Imperiul austro-ungar crepuscular de la sfårsit de secol XIX. “Hagada” este salvata de evrei sau de musulmani ori crestini, ei au in comun pasiunea cartii si respect fata de credinta celuilalt.
“Oamenii cartii” realizeaza un periplu fabulos prin istorie, intr-o miscare ce merge dinspre Balcani spre tinuturile iberice, coborånd in timp din 1996 påna in 1480, insotita de ura si de iubire, de sånge si de foc, avånd ca repere semnele descoperite de Hanna (care are si ea o poveste ce merita urmarita…). Combinatie de thriller si fictiune istorica plina de culoare, romanul cucereste prin omagiul adus celor ce isi fac din carte profesie, vocatie si destin.

*) Geraldine Brooks, “Oamenii cartii”, traducere si note de Sorana Munteanu.
Editura Leda