Omagiu Reginei Maria/de Ziarul de duminică

La 18 iulie 2013 s-au împlinit a 75 de ani de la moartea Majestății Sale Regina Maria. Consoarta Regelui Ferdinand I și mama regelui Carol al II-lea al României a fost supranumită „Regina inimilor” sau „Mama răniților” datorită dragostei și dăruirii pe care le-a arătat în timpul Primului Război Mondial. Însă, dincolo de acțiunile de caritate întreprinse, Majestatea Sa a rămas în memoria românilor și pentru talentul de a scrie. Născută pe 29 octombrie 1875, Regina Maria a României, nepoata Reginei Victoria a Angliei și verișoara primară a Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, era renumită pentru frumusețea ei, pentru inteligență, simț diplomatic, altruism și pasiune pentru artă, poezie și filozofie. În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria a mers pe front alături de doamnele de la curte pentru a îngriji soldații români răniți.

Ultimele cuvinte din testamentul Reginei Maria sunt adresate poporului român și țării care i-a devenit casă: „Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. Am credința ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit…”

Două edituri au scos pe piața cu acest prilej volume importante.

Curtea Veche Publishing aduce un omagiu Reginei Maria republicând volumul „Poveștile Reginei Maria”. Cartea „Poveștile Reginei Maria” reia poveștile îndrăgite ale Reginei într-un format original, cu fotografii care surprind etapele și momentele decisive din viața Familiei Regale. Volmul reînvie farmecul clipelor de intimitate pe care Majestatea Sa le petrecea povestind cu cei cinci copii. Mai mult, volumul conține și un eseu autobiografic al Reginei Maria, intitulat „Copila cu ochi albaștri”, care reia istoria familiei sale și  vremurile grele ale războiului. Pentru a onora încă o dată memoria Reginei Maria, Curtea Veche Publishing a editat în 2013 seria de Caiete Regale cu chipurile Reginelor României, cu un design special dedicat „Reginei inimilor”.

Și editura Polirom, a publicat chiar în săptămâna comemorării, al VIII-lea volum al „Însemnărilor zilnice” ale Reginei Maria, apărut în traducerea Sandei Ileana Racoviceanu, ediție îngrijită, cuvânt înainte și note de Vasile Arimia. Volumul cuprinde relatări ale evenimentelor din anul 1926, an marcat de criza dinastică provocată de abdicarea Principelui Carol și de cumplita boală a Regelui Ferdinand.

„Băiatul nostru (…) a întins coarda mult prea mult. Acum este un renegat pentru veșnicie și eu, ca mama sa, ca mamele eroine din istorie, l‑am lăsat să plece. Eu!”, nota la 4 ianuarie 1926 Regina Maria a României în jurnalul său, imediat după declarația de abdicare a Principelui Carol.

La sfîrșitul lunii decembrie 1925, Carol renunțase la „toate drepturile de moștenitor al tronului”. Începea astfel ceea ce în istorie s‑a numit criza dinastică; ulterior, adversarii familei regale au declanșat o campanie de denigrări la adresa reginei și a prim-ministrului Brătianu.

„Însemnările” Reginei Maria reflectă atât evenimentele politice – lupta pentru putere a diferitelor partide și schimbările de guvern –, cât și viața ei cotidiană – cu hobbyurile, descoperirea religiei Baha’i, micile bucurii și necazuri ale rudelor și prietenilor, dar mai ales îngrijorarea în ceea ce privește starea de sănătate a regelui. Astfel că, la sfârșitul anului 1926, un consult medical amănunțit a dus la confirmarea diagnosticului grav inițial, fără să lase loc de speranțe.

„Mare suferință în întreaga țară… De fapt, regele este admirat pentru că a hotărît să-și sacrifice fiul; au sperat cu toții că Parlamentul se va ridica în bloc să ceară să i se acorde lui o a doua șansă, un timp ca să-și trăiască visul său rău și să revină asupra renunțării sale odioase. Nimeni din opinia publică nu știe că el este cel care nu vrea să se întoarcă. Toți cred că tatăl lui, mînios din cauza comportamentului fiului, a hotărît să-l dezmoștenească… Totul în jurul meu este indignare și suferință. Cel puțin însă înțeleg cu toții imensa durere și, de asemenea, pierderea, cumplita pierdere a unei generații.” (Regina Maria a României)