Omerta sucks!

Cam asta ar fi morala Povestii unui rechin, ultima productie de animatie marca DreamWorks. Povestea unui rechin se vinde ca o parodie adusa la zi a filmelor cu mafioti. Prima parodie este animatia, a doua este apa, a treia este intoarcerea ca o manusa a temei “fiului risipitor”. Sa le luam pe rand. Lumea Mafiei se rascoleste, probabil, in mormant – cu toti “Don”-ii ei – vazand ca a devenit subiect de desen animat. Caci, desi parodii – si pastise – s-au mai facut, la Hollywood si nu numai, este pentru prima oara, dupa stiinta mea, cand “sindicatul crimei” primeste o lovitura in plex data cu creionul. (Sau, mai exact, cu computerul – o lovitura de soft…) Don Lino, “Nasul” din Shark Tale, nu are doar vocea lui Robert De Niro: este desenat, chiar, dupa chipul si asemanarea actorului (cu alunita cu tot!). Cand stim de recentul scandal italo-italoamerican – un grup de “patrioti” italieni a facut galagie atunci cand s-a pus problema decorarii actorului, reprosandu-i-se stricarea “imaginii Italiei” prin rolurile de mafioti… -, portretizarea lui Don Lino ca “Don” De Niro e o tifla in plus in directia spectatorilor, a “patriotilor” & mafiotilor. In al doilea rand, este vorba despre lumea Mafiei intrata la apa! Totul se petrece la cateva leghe sub nivelul oceanului, intr-un megalopolis zgomotos & aglomerat in care exista patroni, televiziuni, spalatorii de balene, ambitii, bani, iubiri si interese. Oscar (Will Smith) viseaza la celebritate pe cand da cu matura pe-o limba de balena. Desi Angie telefonista (Renee Zellweger) e indragostita de el, Oscar vrea mai mult – mult mai mult. Atunci cand hazardul i-l scoate in cale pe Lenny-rechinul, iar un concurs de imprejurari face ca fratele lui Lenny sa moara busit de o ancora, Oscar nu sta mult pe ganduri si se agata de situatie: orasul va crede ca el l-a ucis pe rechin, devenind – peste noapte – eroul zilei! Dintr-o data, cand nici nu mai spera, iata-l pe Oscar in postura de Superman subacvatic – adorat de televiziuni, de multimi si de vampa Lola (Angelina Jolie), care nu face nici-un secret din faptul ca-i plac cei puternici si cu bani. Lucrurile merg unse, cu atat mai mult cu cat timidul Lenny devine complicele sau.

Aici intervine al treilea nivel parodic al filmului: Lenny, “fiul risipitor”, este un rechin… vegetarian! Exista o scena mortala in care, la masa cu tatal sau, Lenny este fortat sa manance creveti vii. Crevetii tremura, tipa, implora indurare – iar Lenny, milos, ii face scapati. In lumea “codului macho”, tipic mafiot, scenaristii au imaginat un personaj care, desi nu vrea neaparat sa-si afirme nici o “diferenta”, este un statement prin simpla lui prezenta. Lenny este rechinul “alternativ”, cumuland, in aceeasi persoana, defectul de-a fi o rusine pentru Mafia si calitatea de-a fi o mandrie pentru comunitatea subacvatica. si, desi personajul principal al filmului pare sa fie Oscar – eroul impostor -, Lenny este, de fapt, eroul adevarat: cel care nu poate trai in minciuna de-a fi ceea ce nu este, cel care – in fata neintelegerii Familiei – prefera sa fuga de-acasa, renuntand la toate privilegiile, si sa se ascunda printre pestii mici…

Povestea unui rechin este una dintre cele mai bune productii DreamWorks. Are eficacitatea aceea rapida, “multitask”, pe care-o asociem animatiei ultimilor ani. Realizatorii au reusit nu doar sa faca din fiecare personaj, oricat de episodic, o aparitie de neuitat (vezi crevetii), ci si sa il defineasca printr-un gag numai al sau (vezi Sykes/Scorsese). In plus, conferind fiecarui personaj cate ceva din trasaturile celor care le-au asigurat vocile, au impins pastisa pana in pragul parodiei autoreferentiale – dand, totodata, impresia ca se joaca. Va urma, oare, un Shark Tale 2? Nu putem decat sa speram.

* Povestea unui rechin/Skark Tale, regia: Vicky Jenson, Bibo Bergeron, Rob Letterman, cu vocile lui: Will Smith, Robert De Niro, Renee Zellweger, Angelina Jolie, Jack Black, Martin Scorsese. Prod. SUA, 95 min. Distribuit de Ro Image 2000