Omul născut să fie campion/ de Alex Dima

10 ani a fost campion național la patinaj viteză. De 20 de ani deține un record la juniori care nu a fost încă depășit. Eduard Novac este un om născut campion. Și un om care nu s-a lăsat oprit după ce un accident stupid l-a forțat să-și încheie cariera în sportul de performanță. Și-a învins handicapul și acum pedalează în fiecare zi zeci de kilometri alături de sportivi profesioniști. De multe ori ajunge la finish înaintea lor.

Eduard Novak. Un campion mondial. Parcurge în fiecare zi zeci de kilometri pe bicicletă. Se antrenează. Până aici, nimic ieșit din comun. Așa fac toți sportivii, toți campionii. Numai că Eduard Novak este un altfel de campion. În vestiar își pune proteză specială din carbon, nu mai folosește pantoful de ciclism. Pedalează și se mișcă în fiecare clipă cu ajutorul unei proteze de carbon. S-a apucat de sport la începutul anilor 80. Și repede a urcat pe podium.

“Până la 20 de ani am făcut patinaj viteză. Am fost 10 ani campion național la rând. Toate recordurile de juniori au fost ale mele. Am venit pe locul 10 la campionatul mondial de juniori. Eram considerat un talent la patinaj viteză… În 96 mergeam la un concurs în Italia și am avut un accident destul de stupid, am lovit un parapet cu mașina, un parapet care era dinainte lovit și a intrat în mașină și mi-a retezat laba piciorului. Atunci a trebuit să-mi iau rămas bun de la cariera de patinator…”

Se plimbă de multe ori pe patinoarul pe care se antrena, locul unde medaliile au venit una după alta. Tot universul s-a prăbușit atunci, toată munca, tot efortul au fost distruse într-o clipă.

Dar nu a putut să stea locului. Ceva dinlăuntru nu-i dădea pace. “Eu tot timpul în viața mea aveam în mine un foc. Voiam să fac ceva să fiu altfel. Consider că avem o singură viață și trebuie să dovedim ce putem și să facem ceva cu viața noastră și o trăiesc la maxim.” Se apucă de ciclism. Ușor nu i-a fost, așa cum nu-i este nici acum.

Soția știe cel mai bine câtă suferința este în spatele fiecărei medalii.

O parte din rutina zilnică: petrece 2 ore pe un cadru, dând la pedale. O muncă epuizantă, un efort pe care îl vezi, dar îl simți și înțelegi abia atunci când urci în șa.

Doi ani i-au trebuit să-și revină după accident. Nu suporta gândul că totul s-a sfârșit. Avea nevoie de competiție.

Nu a renunțat și a făcut o echipă de profesioniști, în care a strâns sportivi din mai multe țări. Iar medaliile au început să curgă.

Acum se antrenează alături de campionii Moldovei, membri în echipa sa.

Cu echipa a câștigat mai multe concursuri naționale și internaționale, la profesioniști. Singur are însă mai multe medalii de aur la paraciclism, competiții destinate persoanelor cu dizabilități. “În momentul actual, pentru România am 8 medalii la campionatele mondiale. Dintre care 3 medalii de campion mondial și un argint la paralimpiadă.” Ultima medalie de aur a fost câștigată în februarie la mondialele de la Los Angeles.

Din sport nu se câștigă, iar medaliile sale de aur nu sunt răsplătite așa cum ar trebui de statul român. Așa că împreună cu soția a început o afacere cu proteze. “Păi, dacă și eu purtam și trebuia să mă duc la altă firmă, mi-a venit ușor ideea că de ce să nu fac eu… pentru mine.”

Vorbește degajat despre necazul prin care a trecut. Pentru el, nu e un handicap, ci pur și simplu, așa s-a întâmplat, așa a vrut viața.

Eduard Novak este un campion, cu multe medalii, care nu s-a lăsat îngenuncheat, un campion care a învins în lupta cu soarta. A muncit mult și mai trage pentru că are planuri mari. Se pregătește pentru paralimpiada de la Londra, unde va lupta împotrivă unor noi concurenți, dar în primul rând va lupta cu el. Pentru a depăși o nouă limită.

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea “România, te iubesc!” din 8 aprilie 2012