Versiunea completă
Opinii

Opinie Adrian Vasilescu: Amara trezire din vis

Pentru noi, românii, boom-ul din 2005-2008 a venit mult prea târziu, iar criza a venit poate prea repede. România n-a avut șansa de a împinge ciclul economic, în faza lui de avânt, nici măcar până în apropierea nivelului boom-ului atins de țările dezvoltate.

Adrian Vasilescu · 1 februarie 2011 · 4 min de citit

Pentru noi, românii, boom-ul din 2005-2008 a venit mult prea târziu, iar criza a venit poate prea repede. România n-a avut șansa de a împinge ciclul economic, în faza lui de avânt, nici măcar până în apropierea nivelului boom-ului atins de țările dezvoltate. Pentru că deficitelor mari li s-au adăugat, în continuare, probleme determinate de slaba încurajare a competiției economice. Drumul nostru către bunăstare nu era deloc legat de un efort durabil de restructurare, de primenire a societății, care să ne aducă o bunăstare pe care s-o simtă o parte cât mai mare a populației. Noul tip de boom, obținut în anii 2005-2008, nu a trecut mai sus de baza bunăstării la care visam. Și mai departe? Potrivit cărui proiect ne propuseserăm noi să structurăm economia, societatea în general, ocrotirea sănătății, învățământul, justiția, administrația? N-am avut un astfel de proiect. Ne-am bazat prea mult, se pare, pe o anumită natură a economiei românești, pe un soi de imunitate ce a ajutat-o să supraviețuiască uraganelor produse de măsuri luate adeseori “după ureche”, fără nicio respectare a legităților raționalității. O altă economie, chiar în țări cu piețe normale, ce ar fi fost nevoită să suporte atâta risipă, atâta dispreț pentru performanță, atâta lipsă de preocupare pentru eficiență și productivitate, fără îndoială că s-ar fi prăbușit definitiv. Am dovedit astfel că avem ceea ce multe țări de pe această planetă nu au: o oarecare vitalitate înnăscută.

Criza globală însă, care a cuprins spații ample pe planetă, a scos în evidență nu doar numeroase carențe ale globalizării, fără să infirme și economia globală ca obiectiv de prim ordin în anii 2000. A reliefat și numeroasele carențe ale economiei noastre, fără să infirme saltul făcut de România timp de nouă ani unul după altul, din 2000 și până în vara lui 2008, determinat de tandemul creștere economică-dezinflație. Criza ne-a lovit însă și pe noi, așa cum a lovit întreaga lume, obligându-ne să recurgem la restricții și la măsuri de urgență. Sub impactul crizei, societatea noastră a început să învețe o lecție nouă. A văzut mai ales că are nevoie de schimbări profunde. Până acum, din cauza jumătăților de măsură, nu a fost asigurată formarea unei mase critice de schimbare, care să favorizeze un raport optim între câștigurile și pierderile din economie.

Acum însă, în 2011, după doi ani de recesiune, e nevoie de acțiune în forță pentru a atenua criza economică. Diagnosticarea și tratamentul acestei crize constituie, astăzi, o preocupare fundamentală. Două repere devin fundamentale: cât PIB va trebui să facem și pe cât capital ne bazăm în acest an și în anii viitori. Iată de ce, privindu-ne în oglinda unei lumi obsedate de finanțarea creșterii economice, încercăm să aflăm răspunsul nostru la întrebarea despre modul în care vom reuși (ori nu vom reuși) să nu ni se închidă sursele de capital. Un răspuns în care nu putem să facem abstracție de climatul economic, politic, social și psihologic din țară.

S-a produs, la noi, un fenomen grav: pentru că recesiunea nu ne-a slăbit nicio clipă timp de doi ani, oamenii și-au pierdut elanul. Apăsați de necazuri zilnice, de teama de șomaj, de inflație, mulți nici nu mai vor și nici nu mai pot să privească mai departe de “acum”. Iată o problemă grea: fortificarea morală a populației. Cursa ieșirii din recesiune nu poate fi câștigată cu oameni descurajați și deprimați.

Exporturile în creștere nu rezolvă decât parțial problema. Fără investiții mai multe nu ieșim însă din recesiune. Sigur, nimeni nu așteaptă ca un PIB cu semnul plus să cadă din cer. Timpul așteptării a expirat. Dar numeroși economiști cred că abia prin 2012 vom ieși din capcana creșterii minus. Ei susțin că și în 2011 vom avea cădere economică. Dacă ne vom uita hipnotizați la acest drob de sare, văicărindu-ne că o să ne cadă în cap, s-ar putea ca acest lucru chiar să se întâmple. Dacă vor fi ridicate mâinile în așteptarea unor soluții pe care să le aducă timpul, n-ar fi exclus să ne trezim cu drobul de sare în cap. Dacă, în schimb, va fi ținut taurul de coarne recesiunea va fi depășită în 2011. Dar timpul, dacă nu va fi ajutat cu măsuri optime, nu va rezolva nimic de unul singur.

Citește și