Opinie Adrian Vasilescu: Balaurul inflaționist a mai pierdut un cap

Statisticienii măsoară, lună de lună, mișcarea prețurilor. A prețurilor de consum. Marți dimineață ne-a fost comunicată rata inflației pe noiembrie: 0,04 la sută. Cea mai mică rată lunară din acest an. În descreștere sunt și ratele pe 12 luni: 5,33 la sută în septembrie, 4,96 la sută în octombrie și 4,56 la sută în noiembrie. Dovadă că prezicerile privind o toamnă cu inflație explozivă nu se adeveresc.

Desigur, ratele inflației exprimă valori medii. Iar media, cum spunea Grigore Moisil, induce iluzii. Desigur, mediile au rostul lor în cunoașterea și înțelegerea fenomenelor de masă. Calculându-le, fie ca medii statistice simple, fie ca medii ponderate, putem să aflăm și să analizăm fapte și întâmplări ce compun mișcări de anvergură: inflație, consum, producție. Ce află românul citind aceste cifre? Inflația, cum am arătat deja, pierde din viteză. Ceea ce e bine. Consumul e în creștere în decembrie. Problematică rămâne însă oferta de bunuri și servicii din producția internă, care crește încet. Bine, totuși, că în această toamnă balaurului inflaționist i-a mai fost tăiat un cap. I-au mai rămas doar câteva.

Capul tăiat acum este sezonalitatea. Nu ne mai confruntăm cu sezonalitatea de altădată. Până nu demult, an de an, cum intram în septembrie, inflația exploda. Cotele prețurilor de consum continuau să urce vertiginos. Și asta pentru că una dintre bolile grave ale economiei românești era inflația de toamnă. Acum, boala e în bună parte vindecată. Nu ne mai așteaptă niciun galop al prețurilor în acest sfârșit de an. Datele pieței induc ideea că nu vom mai vedea reaprinzându-se violent focul inflației. Dar de un foc mocnit tot vom avea parte.

Totuși, e un semn bun. Nu însă și dacă legăm problema inflației de dinamica puterii de cumpărare a populației. Și aici sunt creșteri, dar lente. Problema cea mai spinoasă, în materie de venituri, este iluzia optică. Au crescut salariile, vin încă bani din economia necontabilizată sau de la rudele plecate în lume, dar jumătate din țară trăiește de pe o zi pe alta. Ce vedem noi prin marile magazine, cu vitrine strălucitoare, cu rafturi pline și cozi la casă, e numai o față a României. Țara mai are o față, care e tristă.

Veniturile mici sunt încă lovite de inflație. Chiar dacă inflația e domolită în bună parte. O inflație în jur de 4 la sută e încă mare. Încă mai descurajează inițiative, afaceri, investiții, procese de producție, bugetul țării, bugete de familie. Întreprinderile care nu aleargă mai repede decât inflația se trezesc că nu-s viabile. Companiile care fac profit sub nivelul inflației nu se aleg cu nimic. Și mai dramatică însă e viața celor ce înregistrează pierderi.

Acum, în 2012, societatea românească nu se mai războiește cu formele “clasice” de exprimare a inflației. Căci puterea de cumpărare a banilor nu mai scade. Și nici nu se mai înregistrează o creștere generală substanțială a prețurilor. Inflația de la noi se bazează cu deosebire pe corecții de prețuri în economie, costuri mari, evaziunea fiscală, care constituie racile ale societății noastre în etapa actuală. Sunt capete ce i-au mai rămas balaurului. Acelui balaur care ne devastează resursele financiare, deturnându-le de la rosturile lor productive. Mai e și faptul că multe întreprinderi de stat nu-și plătesc impozitele pentru că … nu au bani. Mai exact, n-au profit. Și unde nu-i profit (pentru că se produce scump, se risipesc resurse, lipsește interesul pentru competitivitate și cresc furturile) de unde să vină bani?

Vedem cum acomodarea competitivității la toate aceste zigzag-uri devine tot mai dificilă. Lupta se dă, așadar, nu doar pentru o inflație calmă. Ci și – mai ales – pentru o distribuție egală a inflației de la o lună la alta. Pentru ca inflația să nu mai fie o stavilă în calea competiției economice.

O problemă grea e și produsul muncii. Valoarea adăugată și formarea brută de capital fix. În țările aureolate cu o droaie de avantaje competitive, PIB-ul împărțit pe cap de locuitor e consistent. La noi, în schimb, pentru că am acumulat doar avantaje comparative, dintr-un PIB de numai 120-130 de miliarde de euro împărțit la 19-20 de milioane de suflete ne alegem cu prea puțin.